poezii de Andrisan Cristina

Dureri

Dureri ce ma arunca-n hau,
In noaptea grea,iar m-au cuprins,
Tanjesc sa fiu la pieptul tau,
Tristetea iarasi m-a invins.

Priveste ce-ai lasat in urma ta,
Doar visele sfarmate-n cioburi,
Pasari funebre ,grele ce ar vrea
Sa se ridice-n negre stoluri.

Oglinzi murdare,sparte
In cata diminetii crude,
Scriu randuri trsite-n carte
Si surazand,vad chipuri lude.

Primavara

Dans de flori
primavara cerne.

Fluturi in zbor,
ning peste flori.

Amintiri curg
peste anotimp...

Stele rasar
peste pervaz...

Crini celesti infloresc
tarziu in noapte...

Ingeri valseaza
in pridvor de biserici.

Iubire

Pamant insetat
despletiri de ape
te mangaie lin,
inmuguresti pomii.,
floarea lor tarzie
se scutura-n albe amiezi...
Amurg violet,
lumina rasfranta
in cioburi de-oglinzi...
Muzica ta celesta
se-aude treptat,
cad ingeri in somn
si stele se scufunda in mare...
Tineri,in vraja iubirii,
pornesc in tandem,
un tango de pasi,
izbindu-se
de tampla cerului.
Iubirea inmugureste
in mii de culori,
flori ning peste noi.

Seara

E seara si-i lacul de aur
Se scalda intr-insul soarele verii,
Pluteste alene un plaur
Si rosul inunda genele serii.

Sihastrele lebede albe
Danseaza frenetic pe lac,
Undele-s translucide,dalbe,
Pe-un nufar cantaun brotac.

Mladioasele trestii stau de straja
Luceferi nasc pe bolta senina,
Mirajul ma-nvaluie cu-a sa vraja,
De armonie lunca e plina.

***

In jocul etern al dragostei,se pierd tineretea si anii ca zborul unor porumbei in oglinda albastra a cerului...Pauni albastri se zbat in gradina,caini Huski cu ochii albastri alearga intainte-mi...Apusul de soare scalda in aur apele lacului...Lebede sihastre plutesc in linistea serii iar fluturi imensi mi se prind ca niste brose pe umeri...Polenul crinilor se scutura deasupra-mi ca un praf auriu,ce sclipeste pe pletele-mi bogate...
Surad ,aureolata de razele soarelui muribund.

Visele

Eu stiu,eu sper,eu jur
ca in sublimul viselor
in care cred,
se-ascunde
sambure de viitoare fericiri,
asemeni florilor de trandafir,
ce explodeaza brusc,
cand luna isi arata
chipul luminos...
E-n visul meu
preaglorios,
un trist miraj,
dar stiu,neinfricata,
ca fragilele iluzii
zboara pe rand,
lasand divinele ratiuni
sa incolteasca lin,
precum covorul violetelor brandusi
in primaveri preatimpurii
si curcubee de sperante
cladesc un pod spre cer
si-alunecand spre noi,
innaripate vise
prind chip si forma,
plasticizandu-se la infinit
in lumea noastra mica.