Cum se ghideaza un om cu o pozitie sociala buna in cumpararea unui tablou

Imi cer scuze daca nu trebuia sa postez aici aceasta povestioara dar nu am gasit un loc mai potrivit. Il rog pe Eugen sa il mute sau sa il stearga daca considera ca nu este potrivit. Am considerat ca este un fapt care merita povestit.

Absolut adevarat

Un pictor din romania fara studii in domeniu, dar cu un talent nativ care de-a lungul timpului a fost cultivat cu mare pasiune ajutandu-l sa iasa din anonimat (dar fara sa faca vanzari colosale), si-a rugat intr-o zi o cunostita sa-l introduca in lumea celor 'cu bani'. Acesta din urma avand ceva 'cunostinte' printre acestia. Asta asa, ca introducere.
Intr-o zi a fost sunat sa se duca la 2 persoane importante. Unul i-a primit politicos, a admirat lucrarile dar nu a cumparat nimic. Se vedea clar ca nu era oricum interesat, il primise doar din politete.
Al doilea insa a avut o reactie socanta si desi multi banuiesc lucrile astea despre multi 'filfizoni' parca tot nu-ti vine sa crezi. Tipul, domn cu eticheta scumpa (cea de la costum normal!) s-a uitat, a ascultat si a spus:

-da, da foarte frumoase dar cat costa?

Artistul sfios gandindu-se poate ca cere prea mult a raspuns cu juma' de gura:

- pai, 200-300 ... de euro

Reactie burtos:

- ooooo, pai eu nu cumpar domnule decat de la 2000 de euro in sus, nu discut cu d'astea!!

Artistul a plecat.

Eu ma abtin de la comnetarii dar va jur ca daca eram acolo i-as fi spus:

- Vai stimabile, cum am putut face o asemenea greseala. Imediat se rezolva - si-as fi luat un stilou de pe masa lui, m-as fi manjit pe un deget cu cerneala dupa care as fi pus amprenta acelui deget pe un colt al unui tablou replicandu-i:

Acum aveti un tablou de 2000 de euro special pentru dumneavoastra! Sa va mai fac?
Nu-mi place sa 'ma jur' dar o mai fac o data spunand ca mai apoi i-as fi aruncat banii in fata si-as fi plecat cu lucrari cu tot.

Presupun ca acest loc pe care l-am creat special este potrivit.
Foarte interesanta povestioara. Ceva asemanator dar cu un final bun am patit eu.

Eugen MALIC a scris:Presupun ca acest loc pe care l-am creat special este potrivit.
Foarte interesanta povestioara. Ceva asemanator dar cu un final bun am patit eu.

Foarte potrivit, multam.

Intuiesc ca a fost vorba de subapreciere iar respectivul/respectiva a fost om de calitate si a corectat acest lucru. Tot respectul pentru astfel de oameni.

La mine s-a intamplat cam in felul urmator. Cineva a vizualizat lucrarile de pe site-ul meu si i-au placut unele. Din oarecare motive nu a putut sa ma contacteze si a apelat la un amic dintr-un oras vecin, cu cunostinte in Medgidia, sa dea de mine sa putem discuta. Omul a intrebat in tagma pictorilor profesionisti si unul din ei cu toate ca stia de mine, pentru ca apelasem cu ceva timp inainte la el sa ma ajute sa expun si eu 2-3 lucrari la o expozitie si m-a refuzat (nu eram profesionist - motiv), nu a dat detalii despre modul cum pot fi contactat. In schimb a intrat el pe fir dar persoana respectiva la refuzat politicos explicandu-i ca vrea neaparat acele lucrari.
Intr-un final s-a rezolvat iar acea persoana nu a avut obiectii privind pretul ci doar voia acele lucrari.

Ce sa mai spun, oameni fara caracter. Cat despre faza cu 'nu esti profesionist' nici nu mai are rost sa mai comentez.
Ma bucur ca s-a terminat cu bine.

Stiu, intamplarea mea a fost cam pe langa subiectul initial insa cine doreste sa achizitioneze o lucrare nu intreaba intai de pret ci trebuie sa-i placa .
Vorbeam cu George pe forumul http://materialepictura.com/forum/index.php/topic,146.15.html despre compromis si aici pot spune ca un artist face compromisuri, de multe ori fiind dependent de oameni cu bani, parveniti, cu atitudini clasice de marlani. Istoria ne-a demonstrat ca nu trebuie sa fii neaparat Michelangelo pentru a fi apreciat.

Eu nu cred ca valoarea in bani a unei lucrari reflecta cu adevarat si valoarea artistica.Pretul il punen noi in functie de imprejurari .