Poezii Katalina

Doresc sa va impartasesc cateva poezii

OMUL

Din pamant ne-a plamandit Ea, VESNICIA
In pamant ne intoarce vesnic, VESNICIA.

Unii vor sa stoarca aurul din vane,
Sa claseasca in van castelul,
Ca apoi in graba, apa sa-l darame.
Altii au in viata, stiinta nestiintei telul:
Pagini mazgalite de-o gloata de furnici
Ce au popovatuit ca, pas cu pas,
Firul in patru sa-l despici.
Unii ar vrea sa-si creasca ca dintr-o coca un Nume
Pe care stranepotii sa-l venereze,
Ca cersetorii o paine.
Pacat ca peste o clipa,
Ca foamea, in gol o sa rasune.
Putini sunt cei al caror scop e bucuria
Ce naste din minute de iubire, munca si credinta
Fara ca toate acestea sa ascunda o taina, o nazuinta.

*** din pamant ne-a plamadit Ea, VESNICIA
Si in pamant ne intoarce vesnic, VESNICIA.


In memoria unui "vesnic" Adrian Paunescu
Suflet de poet

Nascut-au mii si mii de vieti
Carand povara lumii asta,
Saraci,ologi si printi semeti
Au ratacit in sir, si basta.

Intre copii, un cap plecat
Cu plete-n vant si-o torta vie,
Inspre parinti si frati a luminat
Graind despre ce-a fost si-o sa mai fie.

Noi plangem azi un trup lasat,
Dorim sa-l auzim cum tuna,
Dar sufletului ars nu i-a pasat,
Dinspre apus intre Carpati, furtuna !

Noi ratacim si azi prezenti
In saracie, lipsa si minciuna,
Iar Domnul e cu el si canta-n struna.
In nemurire noi suntem absenti,
Dar doina lui e pururea strabuna !

Va multumesc pentru incurajari si in urma acestora va mai dezvalui o poezie:

Levitatie

Levitez in infinit, printre nuantele-i sumbre
Si-un parfum dulce-amarui ma strapunge.
Privesc toropita un tipat de copil ce se scurge,
Un batran surd si jilav ce rasare din umbre.

Deschid cutia si imprastii chibrituri in eternitate,
Iar smoala fluida si focul ma ingheata.
Urmaresc in tihna, din lemn pacatele transformate
In cenusa si apoi in nesfarsit fir de ata.

Craciun

Ninge, ninge marunt,
Peste oameni si timpul carunt.
Peste lucruri si viata
Ninge, ninge cu flori de gheata.

Brazii de argint sclipind,
Copii fericiti zambind
In casute veseli s-aduna,
Sa vaza acea mare minuna.

Pe cerul de sticla apare
Mos Craciun pe-o ciuta calare.
Maria cea pururi Virgina,
Ce pruncul iubit isi alina.

Insa deodata, totul se stinge
Lacrima norului se prelinge
Pe-acoperisul de tabla surpat
Unde ninge, ninge neincetat.

Geneza

El este cavalerul singuratatii
Iar eu, mireasa lui, tristetea
Ne-am intalnit odata, pe un nor
Amandoi am descoperit iubirea
Ne-am contopit intr-o lacrima
Si am cazut usor pe pamantul sterp.
Si mai apoi din visele noastre
In locul acela stingher a crescut o floare,
O floare singuratica si trista,
O floare nascuta din amor,
O floare numita Speranta!


Metamorfoza

Am fost odata in lume, eu si ei
Eu copil frumos cu sufletul curat
Care citea povesti cu zane si cu zmei
Care credea ca universu-i un palat.

Zilele au trecut incet in zbor,
Am simtit iubire, am simtit si dor,
Dar acel vis frumos s-a destramat
Eu numai sunt eu, copil nevinovat.

Cand la indemnul crud al vietii
Din marul geloziei si urei am gustat,
Cand am trecut usor de pragul portii
Am decazut in haul desfranarii si-n pacat.

Acum nu mai suntem eu si ei,
Ci suntem noi, o ceata de atei.
As vrea sa redevin copilul care-am fost
Dar in aceasta lume, oare mai are rost ?

O poezie veche ...

As vrea

Privesc adanc spre stele
Si-as vrea sa ma contopesc cu ele.
Sa cuprind maretia tacuta,
Sa fiu ca acestea muta.

As vrea sa pasesc spre lumina
Sa urc spre acea raza divina,
Nici un gand sau simt sa m-aline
Sa plutesc in uitare de sine.

As vrea sa ma desprind de pamant
Sa ma-nconjur cu-un negru vesmant,
Sa uit de familie si nume
Sa ma separ de tine si lume.

La multi ani copilul meu!
Timpul zboara parca-i zmeu,
*** acum un anisor,
Prunc erai la sanisor,
Si zambeai catre mamica,
Tu fata, nu stii nimica
Eu pe lume am sosit
Caprior neprihanit
Sa iti pictez pe fata,
Soare, fluturi si verdeata!
Sa uiti de ceasuri rele
Sa citim in carticele,
Depre Praslea cel Voinic,
Despre Alba cu pitic,
Sa cantam si sa jucam,
Buruiana s-o calcam!
Puiul meu, iubit vei fii,
Printre meri si galaxii!