Matisse, Henri

Pictor francez - 1869-1954

Autoportret, 1918 - Musée Matisse, Le Cateau-Cambrésis


Henri Matisse (n. 31 decembrie 1869, Le Cateau-Cambrésis - d. 3 noiembrie 1954, Nisa), pictor francez, unul dintre cei mai străluciţi reprezentanţi ai artei secolului al XX-lea şi totodată unul dintre principalii iniţiatori ai artei moderne. Moştenitor al impresionismului şi neoimpresionismului, Matisse dă impuls mişcării fauviste, dar este în acelaşi timp un pictor universal, la fel de dezinvolt în cultivarea artei africane, cât şi în creaţia artiştilor renascentişti sau cu operele contemporanilor săi.

Fruit and Coffee-Pot



Note biografice şi evoluţia artistică

Începuturile
Henri Matisse s-a născut la 31 decembrie 1869 în Le Cateau-Cambrésis, o localitate din nordul Franţei. Fiu al unui negustor de grâne, se pregăteşte mai întâi pentru profesiunea de avocat, dar în perioada de lungă convalescenţă după o intervenţie chirurgicală survenită în anul 1890, se apucă de desenat, descoperind astfel lumea artei. Pleacă la Paris şi se înscrie la Academia Julian. Adevăratele lui experienţe artistice vor fi însă legate de École des Beaux-Arts, unde urmează cursurile pictorului simbolist Gustave Moreau, în atelierul căruia începe să meargă cu regularitate începând din 1895. Leagă numeroase prietenii, printre care Albert Marquet şi Theodor Pallady. În anul 1899, Matisse începe să studieze pictura în atelierul lui Eugène Carrière, unde îl va întâlni pe André Derain, care i-l va prezenta pe Maurice de Vlaminck.


Anul 1904 reprezintă un punct de cotitură în creaţia lui Matisse. După prima expoziţie pa care i-o organizeză Ambroise Vollard în galeria sa din Paris, pictorul pleacă la Saint-Tropez, unde îl aştepta Paul Signac, care îl iniţiază în stilistica divizionismului. Divizioniştii (neoimpresioniştii) se serveau de tehnica pointillistă, care consta în pictarea cu trăsături scurte, distincte de pensulă, care lasă puncte mici, regulate, multicolore şi independente de culoare pură. "Lux, calm şi voluptate" este o dovadă evidentă a folosirii acestui stil.

Matisse îşi petrece vara anului 1905 la Collioure, un mic port situat în sudul Franţei, unde soseşte şi André Derain. Amândoi artiştii lucrează împreună. În octombrie 1905 are loc la Paris al III-lea Salon de Toamnă. În sala nr. VII au fost grupate tablourile lui Matisse, Marquet, Derain, de Vlaminck, Dufy.

Les persiennes


Izbucneşte un scandal! Explozia culorilor puternic contrastante şi modernitatea tablourilor trezesc furia criticilor oficiali. Unul dintre aceştia - Louis Vauxcelles - numeşte sala care grupează operele acestor artişti "cuşca fiarelor sălbatice" ("la cage aux fauves"), de unde şi denumirea sub care va rămâne cunoscută noua direcţie în pictură -fauvism. În anul 1908, Matisse deschide o şcoală de pictură în atelierul său din Paris, care va dura doar trei ani. Începe să fie cunoscut, călătoreşte şi expune în străinătate (München, Moscova, Londra, Berlin. Igor Stravinsky şi Serghei Diaghilev îi cer să deseneze costumele şi decorurile pentru reprezentarea la Londra a spectacolului coreografic "Le chant du rossignol" ("Cântecul privighetoarei") cu formaţia de balet rusă (Les Ballets Russes) în 1919.

Robe violette et Anemones, 1937



Perioada de maturitate
Matisse îşi petrece o mare parte din timp la Nisa, unde se dedică aproape în totalitate lucrului, dând naştere unui univers artistic inedit. Nu-i place noua avangardă, nu-l interesează suprarealiştii care dau tonul în pictură începând cu anii douăzeci. În anul 1939, se reîntoarce la Paris, în noul său atelier. Războiul îl marchează. Nu mai lucrează pe mari suprafeţe şi experienţa acumulată o foloseşte în lucrări cu format de şevalet. O asfel de lucrare este "Bluza românească", în acorduri de alb şi roşu, inspirată de prietenia lui cu Theodor Pallady.
Henri Matisse - Bluza românească, 1940 - Centre Georges Pompidou, Paris

Sub ocupaţie, Matisse este considerat de autorităţile naziste un pictor "degenerat". Numai în zona liberă din sudul Franţei are posibilitatea să continuie nestânjenit să picteze. Pleacă, aşadar, la Nisa.

Ultimii ani
În 1941, bolnav de cancer, este operat într-o clinică din Lyon. În ciuda temerilor iniţiale, Matisse va părăsi spitalul în plină formă, gata să se reapuce de lucru. Începe să utilizeze tehnica hârtiei decupate (collages) şi iniţiază seria "Jazz". După eliberare, se organizează o mare expoziţie retrospectivă la Salonul de Toamnă din Paris (1945). Între anii 1946-1951 realizează monumentala lucrare de decorare a capelei "Rosaire" din mănăstirea călugăriţelor dominicane din Vence, în apropiere de Nisa.

În 1952 are loc lnaugurarea muzeului Matisse din Le Cateau-Cambrésis, oraşul său natal. Greutatea anilor se face însă simţită. Ia totuşi naştere o serie de colaje în guaşă - pictorul le numeşte "decupaje de hârtie" (papiers découpés) - printre care "La tristesse du roi" ("Tristeţea regelui"), în care îmbinarea culorilor trezeşte o asociaţie cu ritmul muzicii şi dă impresia unui portret, ultimul său autoportret. La 3 noiembrie 1954 suferă un atac de inimă şi moare înconjurat de prieteni, la Nisa.