Arthur Verona

Arthur Garguromin Verona (n. 1867 Brăila - d. 1946 Bucureşti) a fost un pictor român.

Studiile liceale le-a absolvit în 1888, la Cernăuţi, fiind mai apoi trimis de părinţi la Academia din Viena, pentru a studia artele militare. Prima lucrare a viitorului pictor, va fi expusă la Viena, în 1889 şi purta titlul de "Patrula de noapte". Absolvă Academia militară în anul 1891, devenind ofiţer de dragoni în armata austriacă.

In portul Braila


Participă în 1893 la salonul Seccesioniştilor de la München. Renunţă în scurt timp la cariera militară (1894), sub influenţa mişcării seccesioniste şi a pictorilor Fritz von Udhe şi Simon Hollosy (întemeietorul şcolii de pictură de la Baia Mare) dedicânu-se exclusiv picturii.

Vilonist in barca


A studiat, începând cu 1895 la Academia de arte frumoase din München, ca elev al lui Fritz von Uhde. Anul 1897 îl găseşte alături de Simon Hollosy, la Baia Mare, iar în acelaşi an participă la Paris, la Salonul Oficial cu lucrarea "În codrii Herţei", ce apare în catalogul oficial al salonului la poziţia 701 şi pentru care obţine Menţiunea juriului.

Taranca in peisaj


În anul 1899, artistul pleacă la Paris, pentru a urma cursurile celei mai celebre instituţii artistice a vremii Academia Julian, unde îi are ca şi profesori pe J.P. Laurens şi Bougureau. Expune lucrările sale la Expoziţia internaţională de la Paris şi în 1899 şi 1900.

Intors în tară, expune la expozitia artiştilor în viaţă. Participă în 1901, la constituirea Societăţii Tinerimea Artistică, şi ca fondator al ei, se bucura de succese. Expune din nou la Viena, la Salonul Oficial. Lucrările sale sunt remarcate de Nicolae Grigorescu, care le laudă.

În 1902, organizează şi prima expoziţie personală. Lucrează intens, în ulei, peisaje în special din Moldova, Brăila, Herţa. Face şi desene. Impresionismul picturii lui dobândeşte o notă particulară, lipsită de spontaneitate.

In 1903 atelierul lui din Piaţa Victoriei este mistuit de un incediu, iar o mare parte a lucrărilor sunt distruse, totuşi este prezent cu peste 12 lucrări la Expozitia "Tinerimii artistice" şi reuşeşte să expună şi la Atena şi München. Este premiat la Salonul Oficial, în 1906, iar un an mai tîrziu în 1907, participă la a V-a expoziţie a societăţii "Tinerimea artistică". În acelaşi an realizează lucrarea de artă monumentală "Cosaşii".

Se remarcă ca un bun portretist, fiind considerat egalul lui Grigore Demetrescu Mirea (G.D. Mirea). Execută şi picturi murale: tavanul casei lui Kalinderu si al Palatului Gheorghe Cantacuzino din Bucureşti.

La 7 iulie 1909 este distins prin decret regal cu Medalia Bene Merenti Clasa I. În urma participării la Salonul de pictură de la München, în 1910, este distins cu Medalia de Aur.

Între 1911-1912, participă la diverse expoziţii cu peste 25 de lucrări şi obţine la München pentru lucrarea "Spartul horei" a doua Medalia de Aur. Un an mai tîrziu în iunie 1913, la Expoziţia internaţională din München obţine cea de a treia Medalie de Aur şi este considerat, de critică, ca urmaşul lui Nicolae Grigorescu. Pictează nuduri in spirit secesionist. Cu timpul, pictura sa devine idilică.

În timpul războiului rămâne in Bucuresti, sub ocupaţia germană, ceea ce face ca opinia publică să-i fie ulterior defavorabilă. În 1917 lucrările sale împreună cu tezaurul României sunt duse în Rusia. Organizează academia liberă de pictură. Este distins cu Ordinul "Steaua României".

Odata cu ofensiva contra Tinerimii Artistice, Arthur Verona sufera multe critici. Ultima lui manifestare de prestigiu a fost în 1921, având o mare expoziţie personală.

În 1924 participa la a XXIII-a Bienală de la Veneţia cu 7 lucrări, regele Umberto al Italiei îi cumpără lucrarea "Nuntă în Moldova". Continuă să fie numit in jurii, iar în 1926 Regina Maria îi oferă o comandă: pictura capelei Castelului de la Bran.

În 1927 pictează fresca " Maica Domnului" pentru biserica de la Preany Kattor din Iugoslavia. Devine membru al ordinului Steua Roşie şi este numit cavaler onorific "Pentru Merit" i se conferă de asemenea ordinul "Meritul Cultural" în grad de Cavaler Clasa I.

În 1934, bolnav de reumatism, este ameninţat cu paralizia. Anul 1935 aduce nenorocirea asupra lui, un incediu îi distruge pentru a doua oară atelierul, împreună cu peste 100 de lucrări. Totuşi participă la Expozitia de la Bruxelles, reîntors în ţară, Casa regală îi oferă o nouă comandă: pictura tavanului deasupra Scării Voievozilor din Palatul Regal, realizând fresca intitulată "Apoteoză".

În 1940 devine profesor la Şcoala superioară de pictură şi sculptură bisericească de pe lângă Arhiepiscopia Bucureşti. În 1941 i se fixează o pensie lunară şi printr-un decret semnat de generalul Ion Antonescu, i se acordă naturalizarea. Participă la Salonul Oficial de toamnă din 1942, în anul următor, prin decizie ministerială devine Membru al Corpului Artiştilor Plastici. Se stinge la 29 martie 1946, suferind şi uitat, la Bucureşti.

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Arthur_Verona