Arta preistorica

Arta paleoliticului


Cea mai veche dintre figurinele descoperite până acum a fost executată cândva între 500.000 şi 300.000 î.e.n., în timpul perioadei Acheuleană medie. Descoperită în Maroc, este lungă de aproximativ 6 centimetri. Evidenţele găsite sugerează că această piesă de artă stăveche a fost adusă la o formă foarte asemănătoare cu cea finală de către procese naturale geologice, inclusiv procese de eroziune, necesitând intervenţii minime ale uneltelor umane. De asemenea, piesa prezintă indicii ce arată clar folosirea unei tehnici de vopsit, dovedită de existenţa urmelor unei substanţe uleioase ce conţine, în special, fier şi mangan. Faptul că piesa fost decorată prin pictare, indiferent de felul cum a ajuns să aibă forma sa finală, este suficient ca să poată fi categorisită ca artefact. [1]

Descoperirile din Peştera Blombos, situată în Africa de Sud, au schimbat profund istoria artei. Pieterele descoperite acolo erau decorate cu modele roşii complexe, demonstrând că primii Homo Sapiens Sapiens erau capabili de abstractizare şi de producerea de artă. Aceste lucrări datează de acum 70.000 de ani, cu mai mult de 50.000 de ani înainte de picturile rupestre de la Lascaux, Franţa.

Cele mai timpurii forme ale artei europene datează din paleoliticul superior şi includ atât picturi rupestre, precum ar fi cele din peşterile de la Lascaux, Franţa, cât şi artefacte, aşa cum ar fi sculpturi reprezentând animale, dar şi figurine feminine (cunoscute şi ca Figurine de tip Venus) dintre care Venus din Willendorf (reprodusă alăturat) este una dintre cele mai cunoscute.

Există anumite speculaţii potrivit cărora doar Homo sapiens este capabil să creeze artă. Totuşi, Homo erectus a creat cu mult timp înainte modele şi artefacte fără un scop anume, cum sunt cele de la Bilzingsleben în Turingia; aceste pot fi considerate precursoare ale artei, şi demonstrează intenţia creatorului de a le decora mai mult decât este strict necesar. Simetria şi atenţia acordată formei unor unelte i-a făcut pe unii cercetători să considere topoarele şi suliţelele din palaeoliticul mediu ca fiind tot o formă de artă. Statueta lui Venus din Berekhat Ram (Israel) şi cea din Maroc, Venus din Tan-Tan, datând din 800,000-220,000 î.e.n., ar putea reprezenta primele încercări de a reproduce forme umanoide. o descoperire recentă, masca de la La Roche-Cotard în Franţa, sugerează că omul de Neanderthal a dezvoltat o tradiţie artistică mai sofisticată şi mai complexă.

În Ucraina (situl de la Mizyn), au fost găsite brăţări de fildeş de mamut cu ornamente sculptate, datând din perioada Musteriană a Paleoliticului.


Arta mezoliticului


Perioada Mezolitică prezintă câteva exemple de artă "portabilă", cum ar fi pietrele sculptate (Azilien) de la Birseck, Eremitage în Elveţia, şi, în anumite zone, cum ar fi Levantul spaniol, artă stilizată. Din această perioadă mai sunt cunoscute şi modelele de pe obictele utilizate în viaţa de zi cu zi, cum ar fi vâslele de la Tybrind Vig, Danemarca.



Arta neoliticului


Se pare că populaţia Jōmon din Japonia antică a fost prima civilizaţie care a dezvoltat olăritul, încă din mileniul al XI-lea î.e.n. Civilizaţia Jōmon a creat figurine din lut şi veselă decorată cu modele realizate prin imprimarea lutului umed cu sfori sau lemne.

Sculptura devenise o artă încă din Neolitic, primele sculpturi reprezentând figurine antropomorfe, deseori însoţite de animale. Aceste sculpturi datează din mileniul al X-lea î.e.n. şi au fost descoperite la Nevali Cori şi Göbekli Tepe, în apropiere de Urfa în estul Turciei

Statuile neolitice de la Lepenski Vir, Porţile de Fier, Serbia datează din mileniul al VII-lea î.e.n. şi reprezintă oameni sau amestecuri între oameni şi peşti.

În Europa Centrală, multe culturi neolitice, cum ar fi Linearbandkeramic, Lengyel sau Vinca, produceau statuete animale care pot fi numite artă, însă există încă discuţii dacă olăria pictată de la Želiesovce şi Lengyel pot fi numite astfel.

Monumente megalitice (menhire, dolmene) din perioada neoliticului se pot întâlni din Portugalia până în Regatul Unit şi Polonia. Ele au apărut începând din mileniu al cincilea î.e.n., deşi anumiţi autori speculează că ar fi putut exista încă din perioada mezolitică. Datorită reutilizarii frecvente a pieselor, această ipoteză este dificil de dovedit. Deşi cea mai cunoscută dintre aceste structuri este cea de la Stonehenge, unde structura principala datează de la începutul epocii bronzului, asemenea monumente au fost descoperite în tot vestul şi nordul Europei, mai ales la Carnac, Franţa, la Skara Brae în Insulele Orkney, în Portugalia, şi în Wiltshire, Anglia, în zona Stonehenge, cercul de la Avebury, mormintele de la West Kennet, precum şi Woodhenge. Un mormânt descoperit în New Grange, Irlanda, avea intrarea acoperită de o piatră mare sculptată cu un model complicat de spirale.Mormântul de la Knowth avea de asemenea ornamente sculptate în piatră, printre care s+ar putea afla şi cea mai veche reprezentare a lunii. Multe din aceste monumente erau morminte megalitice, iar arheologii presepun că majoritatea veau o importanţă religioasă.



Epoca bronzului

Epoca bronzului a început în Europa în mileniul al III-lea î.e.n., şi odată cu ea a a părut un nou mediu de propagare a artei. Eficienţa crescută a uneltelor din bronz a adus cu ea o creştere a productivităţii, ceea ce a condus la un surplus - primul pas pentru crearea unei clase de meşteşugari. Datorită bogăţiei mai mari a societăţii, au început să fie produse şi bunuri de lux, mai ales arme decorate, cum ar fi căşti de ceremonie din bronz, săbii şi topoare ornamentale, instrumente muzicale ca lur-ul şi alte obicte ceremoniale fără o utilitate precisă. Arta pe pietre, ilustrând scene din viaţa de zi cu zi şi diferite ritualuri religioase, a fost găsită în multe locuri, cum ar fi Bohuslän, Suedia şi Val Carmonica în nordul Italiei.




Epoca fierului

Epoca fierului a însemnat dezvoltarea sculpturilor antropomorfe, cum ar fi războinicul din Hirschlanden, şi statuia din Glauberg, Germania. La începutul epocii fierului, artiştii din cultura Hallstatt preferau desenele geometrice şi abstracte, fiind probabil influenţaţi de legăturile comerciale pe care le aveau cu Orientul Mijlociu.

Stilul artistic al culturii La Tène din Franţa era mai complex şi prezenta mai multe linii curbe. Această cultură s-a dezvoltat în Europa la sfârşitul Epocii Fierului şi îşi avea centrul în valea Rinului. Clasele conducătoare par să fi încurajat ostentaţia şi influenţele Clasice, cum ar fi cupele de bronz care dovedesc obiceiul de a bea vin. Mesele luate în grup erau o parte importantă a societăţii Celte din acea perioadă, şi o mare parte din arta lor era exprimată prin farfurii, cuţite, oale şi cupe. Potcoavele cailor şi armele erau de asemenea bogat ornamentate. Deşi monedele din această perioadă sunt copii de slabă calitate ale monedelor greceşti şi romane, stilul artistic celtic, mai exuberant, este clar vizibil.

Vestitul mormânt de la Waldalgesheim, în zona Rinului conţine multe exemple de artă aparţinând civilizaţiei La Tène, ca de exemplu o carafă de bronz şi plăci de bronz cu figuri umane ştanţate. Multe piese prezentau forme curbe, organice.

În mare parte din vestul Europei, anumite elemente din această perioadă au supravieţuit în arta şi arhitectura coloniilor romane. În zona unde influenţa romana a lipsit ca de exemplu în Irlanda şi Northumbria, arta din epoca fierului a continuat şi după sfârşitul acestei perioade.



Artă nativă din Africa

Considerând adevărată teoria conform căreia oamenii sunt originari din Africa şi tehnicile de vânătoare şi culegere au apărut acolo, putem spune că există puţine dovezi de artă adevărată înainte de marea înflorire a culturii din Paleoliticul superior. Totuşi, una din cele mai vechi figurine cu Venus este originară din Africa. Acest lucru, precum şi alte indicii sugerează că oamenii aveau o concepţie mai largă despre lumea în care trăiau decât se credea anterior.



Artă nativă din Oceania

Deşi sunt originari din Asia, băştinaşii din Australia, cunoscuţi şi ca aborigeni, au creat un stil aparte de artă. Cele mai vechi opere de artă ale aborigenilor sunt create în piatră. Majoritatea se aseamănă cu nişte radioagrafii, pentru că arată oasele şi organele animalelor reprezentate. o parte din arta aborigenă pare abstractă pentru privitorul modern, deoarece foloseşte forme geometrice şi linii pentru a reprezenta peisajul. Acesta e reprezentat de sus. De exemplu, simbolul aborigen pentru un lac este o spirală dublă.

Bradshaws reprezintă o formă unică de artă pe piatră ce se întâlneşte în vestul Australiei. În general reprezintă figuri umane desenate în cele mai mici detalii şi cu proporţiile anatomice corecte. Ele datează de acum 17 000 de ani, iar originea lor este puternic disputată.

Ca şi aborigenii din Australia, popoarele din Polinezia au lăsat în urmă o moştenire artistică aparte. Deşi multe din artefactele lor erau create din materiale organice şi au fost pierdute pe veci, câteva din realizările lor cele mai spectaculoase au supravieţuit în piatră şi argilă. Printre acestea se numără numeroase fragmente de ceramică de pe tot cuprinsul Oceaniei, datând de la sfârşitul mileniului al II-lea î.e.n. De asemenea, aceste popoare au lăsat în urmă multe platforme de piatră şi sculpturi dintre cale cele mai cunoscute sunt cele din Insula Paştelui.


Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Arta_preistoric%C4%83