Cum se poate inrama o fotografie

Despre cum se poate înrama o fotografie am obtinut acceptul proprietarilor site-ului http://kodex.ro , specializat in inramari, pentru a posta articolul urmator:

..........................


Nu îmi mai amintesc exact cum m-am hotarât sa povestesc despre ceea ce facem noi, dar stiu ca în momentul în care a devenit obsedant schimbul de replici: “de unde stiti de noi?” “de la fotograful X care a fost pe la voi”, “greu ajunge omul la voi”, mi-am zis ca as putea face ceva în acest sens.

Ca sa înramezi o fotografie care ti-e draga sau care vrei sa fie expusa într-o expozitie trebuie sa ai întâi încrederea si linistea ca o lasi pe mâini bune. Apoi, speranta ca, dupa ce ai ales cum sa fie înramata, rezultatul înramarii este cel care ti l-ai imaginat (sau chiar mai mult decât ai sperat) iar fotografia ta nu a fost pângarita, sifonata, botita, patata, pipaita.

Dupa ce ai ajuns la un atelier de înramare si pragul psihologic al încrederii ca cei carora le lasi lucrarile tale chiar stiu ce sa faca cu ele a fost trecut, urmeaza partea care ne intereseaza cu adevarat.

Cum sa fie?

Evident, voi începe cu varianta cea mai simpla si care nu costa nimic. Un scotch pe spate si zbang pe perete!
Aceasta este varianta care nu o recomand decât celor care au bugetul deja tocat!

Trecând peste aceasta introducere pot spune ca varianta cea mai simpla este ca fotografia sa fie caserata cu o folie dublu-adeziva pe un suport usor (foamboard alb sau negru de 5mm grosime), centrata, iar marginea de foam, de exemplu de 5 cm, va functiona ca un passepartout. Au existat cazuri în care fotografia este întâi laminata la rece (mat sau lucios) si apoi montata pe foam.



Acest procedeu se realizeaza cu ajutorul unui laminator care poate aplica atât folia dublu-adeziva cât si folia de laminare.



Folia dublu-adeziva se prezinta în role de 1 m sau 1,26 m latime, laminatorul aplicând-o uniform pe spatele fotografiei. Montarea sau caserarea la rece sau caserarea uscata se realizeaza tot cu ajutorul laminatorului, iar rezultatul este obtinerea unei fotografii lipite în întregime pe foamboard.



Avantajul montarii pe foam consta în faptul ca acest suport fiind perfect neted, suprafata fotografiei va fi si ea perfect neteda.



Alt avantaj al caserarii cu folie dublu-adeziva este ca nefiind o caserare umeda, în timp suportul ramâne rigid si plan, fara basici sau curburi ale materialului. Excludem evident cazurile în care mediul în care va sta fotografia caserata este hotarât ostil (spatii cu umiditate crescuta sau caldura exagerata - cum ar fi sa stea într-un portbagaj de masina vara la soare peste week-end). Nu este indicata caserarea la cald sau laminarea la cald, deoarece este grav afectata fotografia.



Pe parcursul acestor operatii, fotografia este manipulata cu grija cu ajutorul unor manusi foto, albe, fine, de bumbac. Masa de lucru este prevazuta cu un suport confectionat dintr-un material cauciucat care asigura o suprafata de lucru curata, pe care se pot face taieturi multiple fara a fi afectata. Se lucreaza cu linii gradate din aluminiu care au pe lateral insertie de otel, cu cutter mic cu lama ascutita pentru ca eventualele taieturi sa fie precise si complete.



În final, pentru ca aceasta sa poata fi agatata se va folosi o agatatoare de foam, care pe cât este de simpla pe atât de utila.



Lucrarea poate fi acum agatata într-un cui, ori expusa pe o simeza, ori agatata pe un panou de expozitie.




Variatiuni pe aceeasi tema.

În loc de foam ca suport se va folosi passepartout. Avantaj: gama mare de culori (cam 100). Diferenta este la cartonul de passepartout grosimea (1,75 mm fata de 3 sau 5 mm cât poate avea foam-ul. Ca agatatoare se va folosi asa-numitul craft. Este o varianta minimala de expunere, dar posibila.

De retinut este faptul ca, la calculul pretului, un rol important îl are încadrarea pe coala de foam sau passepartout a dimensiunii dorite. Astfel, coala de foam are dimensiuni de 100x140 cm, 122x244 cm sau 140x300 cm pe când cea de passepartout are dimensiuni de 81x112 cm.

În cazul înramarii propriu-zise se poate alege o rama de aluminiu, lemn sau plastic.

Ramele de aluminiu sunt simple, subtiri, preferate sunt cele argintii mate, bronz închis sau deschis, cele negre si apoi cele colorate.

O alegere rapida, sigura, precisa care nu are cum sa dea gres. O rama discreta, fina, care vrea sa lase loc fotografiei sa transmita ceva.

Ramele de lemn în schimb sunt într-o gama foarte mare, de la rame înguste, divers colorate la rame complexe, argintii, aurii, mai late sau mai adânci (gen caseta).

Ramele din plastic sunt tot într-o gama variata. Ele constituie o replica reusita a ramelor din lemn, având avantajul unui cost mai mic mai ales în cazul unui profil masiv.

Passepartout-ul poate fi ales în acelasi stil, pentru a evidentia fotografia si a se armoniza cu rama. Acesta se pune de jur-împrejurul imaginii, de obicei egal, iar pentru cei care vor sa respecte regula, putin mai mare în partea de jos.

Passepartout-ul se poate taia drept, rotund sau oval; poate avea o singura fereastra sau mai multe sau combinate. Poate fi decorat si cu o taietura în V, de efect mai ales la passepartout-ul cu miez colorat.





Fotografia, daca nu se casereaza, se va fixa de passepartout cu un scotch de hârtie pe latura de sus a fotografiei. Astfel, lucrarea respira, nu este tensionata si poate oricând sa fie scoasa daca este nevoie. Passepartout-ul are ph-ul neutru, asa ca în timp nu ataca hârtia.



Cartonul care se utilizeaza ca suport poate fi de tip eskaboard (gri) de diverse grosimi (de la 1,5 mm la 3 mm), sau finkarton (alb ivoire de 3mm). Înclin spre carton pentru spatele lucrarii în detrimentul PAL-ului sau MDF-ului care nu fac decât ca lucrarea sa devina incredibil de grea si sa îi dea un aspect grosolan.

Apoi sticla.

Sticla, daca alegeti varianta sticlei normale, asigurati-va ca este de tip float. Sticla de tablou trebuie sa fie subtire(2 mm) si sa nu faca valuri, sau sa prezinte goluri de aer.



Sticla care nu o recomandam este asa-zisul geam tras. Sticla care este buna este sticla float. În cazul în care doriti sa eliminati reflexiile, se va alege sticla antireflex.



Combinatia de sticla antireflex si profil mat da o nota eleganta oricarei înramari.



Lucru cert este ca o lucrare înramata are alta valoare decât una neînramata. Evident, se pune problema sa alegi bine cum sa o înramezi. Rezultatul, spunem noi, daca este pozitiv îti schimba ziua. Totul, însa, ca orice lucru de altfel, trebuie facut cu pasiune si bun simt.



În final, suntem întrebati daca ne place cum a iesit. „Da, raspundem usor mirati”. Este similar cu povestea aceea cu cizmarul care nu ridica ochii mai sus de glezna fina pe care potriveste un pantof. Cu toate ca atingerea piciorului îl face sa tresara, nu cauta sa ridice ochii mai sus. Cu toate ca ar avea ce sa vada si cred ca i-ar placea.

Claudia Kovats


............................

Sursa: http://kodex.ro/int/index.php?topic=CUM%20SA%20INRAMEZ?&subtopic=Despre%20cum%20se%20poate%20inrama%20o%20fotografie