Camil Ressu

Camil Ressu (n. 28 ianuarie 1880, Galaţi - d. 1 aprilie 1962, Bucureşti) a fost un pictor român, care, prin întreaga sa activitate artistică, pedagogică şi socială, a fost una din personalităţile marcante ale artei româneşti. Camil Ressu a fost membru titular al Academiei Române.

Autoportret


Camil Ressu se trage dintr-o familie de români macedoneni din regiunea Epirului, stabilită în România pe la începutul secolului al XIX-lea. Tatăl său, Constantin Ressu, jurist de profesie, cu studii de drept la Bruxelles, făcea pictură în clipele libere. În 1887, Camil Ressu este înscris la Şcoala Naţională de Arte Frumoase din Bucureşti, avându-l ca profesor pe G. D. Mirea; îşi continuă studiile la Iaşi cu pictorul Gheorghe Popovici. În 1902 termină studiile la Şcoala de Belle-Arte din Iaşi, obţinând medalia de argint şi pleacă în acelaşi an să se perfecţioneze în străinătate. Se opreşte două luni la München vizitând muzeele din localitate, după care pleacă la Paris şi se înscrie la Academia Julian, în atelierul lui Jean Paul Laurens, unde îi are colegi pe Jean Al. Steriade, Nicolae Dărăscu şi Ion Theodorescu-Sion.

În 1908 revine în ţară şi, preocupat de problemele sociale, colaborează cu desene satirice la publicaţiile Furnica, Facla şi Adevărul. În acelaşi an se înscrie în Partidul Social-Democrat din România. Participă pentru prima dată în 1910 la expoziţia "Tinerimii Artistice" cu peisaje şi compoziţii pe teme rustice. În 1912 expune la Salonul Oficial tabloul Înmormântare la ţară, iar în anul următor, la "Tinerimea Artistică", portretul de grup Terasa Oteteleşeanu, cu "şapte figuri ale boemei literare, muzicale şi pictoriceşti". În 1914 deschide prima expoziţie personală la Bucureşti.

Peisaj - Muzeul Zambaccian, Bucureşti


În 1917, împreună cu pictorii Nicolae Dărăscu, Ştefan Dimitrescu, Iosif Iser, Marius Bunescu şi cu sculptorii Dimitrie Paciurea, Cornel Medrea, Ion Jalea şi Oscar Han înfiinţează asociaţia "Arta Română", la Iaşi. Vara se retrage la ţară şi pictează ţărani la munca câmpului, vederi din sate, grupuri de muncitori dar şi naturi moarte, nuduri, portrete ale diverselor pesonalităţi ale timpului şi autoportrete. Participă activ la înfiinţarea "Sindicatului Artiştilor plastici din România" în 1921, fiind ales preşedinte, funcţie din care demisionează după doi ani. În urma unei şederi mai lungi în satul Ilovăţ (judeţul Mehedinţi), realizează compoziţia Cosaşi odihnindu-se, una dintre lucrările sale cele mai reprezentative, în care Camil Ressu îşi dezvăluie vigoarea sa plastică.

Cosaşi odihnindu-se (1925) - Muzeul de Artă, Iaşi


Camil Ressu a fost profesor şi rector al Academiei de Belle-Arte din Bucureşti până în anul 1941. Din 1950 a fost preşedinte de onoare al "Uniunii Artiştilor Plastici", reluându-şi şi activitatea de profesor la Institutul de Arte "Nicolae Grigorescu". În 1955 i se acordă titlul de Artist al Poporului iar un an mai târziu este numit membru al Academiei Române.

Cu o formaţie solidă, în care predominau studiile după corpul uman, după peisaj şi după obiectele din imediata apropiere, Camil Ressu a reuşit ca, prin combinarea capacităţilor formative ale desenului şi culorii, să realizeze o creaţie care păstrează valorile tradiţiei, în condiţiile unui efort de înnoire a limbajului plastic.

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Camil_Ressu

"Camil Ressu stie sa imparta vopseaua cu dramul,s-o intinda atat cat trebuie,s-o lumineze,s-o armonizeze,pana sa dea omului si peisajului reliefuri sculpturale. Pictor realist ,el nu se pierde in asa-numitele clar-obscururi,in vagul periferic,in moliciunea conturelor,nu abuzeaza de ceata conventionala in care de atatea ori se scalda,daca nu se ineaca,subiectul tratat de penelul altora. Am scris:reliefuri sculpturale.Taranii lui Ressu par taiati cu barda in lemn de nuc;pometi si frunti osoase,maini puternice,parca turnate in mineral.Mult sentiment,dar nici un sentimentalism,nici o sensiblerie,nici o idealizare,nici o poetizare a fapturii sau a peisajului.Om sau colt de natura,traiesc prin propria lor poezie,prin viata robusta pe care le-o daruieste artistul,prin autenticitatea lor sintetizata,ridicata la potente maxime....Ressu a studiat si el in Franta,dar ne-a revenit foarte personal,foarte roman.Marii maestri ai occidentului nu l-au invatat decat mestesugul.Influentele straine l-au ocolit.In opera lui,respiri aerul arzator ,incarcat de pulbere,sub cerul alb al amiezilor noastre sud-orientale.Coperisele caselor par sa scoata flacari.In ale panze,simti mireasma pamantului reavan,racoarea padurilor neumblate,adierea apelor. Taranii sai sunt adevarati tarani romani,truditi,prost hraniti,ososi,tematori...fruntea le e preocupata,ochii foarte tristi,capul aplecat....Muncitorul are aspectul trudei lui cotidiene,femeia si fata lui imbracate in strai de duminica sunt frumoase ca o sarbatoare.Ressu a stiut sa pastreze aspecte reale,fara infrumusetari,fara exagerari pesimiste,nota mijlocie,simtul masurii,onestitatea,originalitatea fara cautare.Si prin aceste calitati,pictura lui ramane o oglinda fidela,un document autentic al starilor romanesti."-de Acad. Victor Eftimiu["Studii si cercetari de Istoria Artei"-1-1960]