Ion Irimescu

Acum douazeci si ceva de ani (ma aflam la un concurs la Suceava),am avut norocul sa vizitez muzeul "Ion Irimescu" si sa-l cunosc pe marele sculptor Ion Irimescu,am ramas puternic impresionata de lucrarile dumnealui.Vreau sa supun atentiei pe acest mare sculptor roman. Considerat cel mai important sculptor roman al ultimei jumatati de secol,Ion Irimescu este unul dintre acei artisti cu opera spectaculoasa si biografie lipsita de evenimente schimbatoare ca destin.In multii ani pe care i-a trait incepand cu 27 feb 1903(data nasterii sale),a traversat mai multe epoci si regimuri,a calatorit,a studiat si a expus in multe tari,fara sa oboseasca vreodata."Sculptura nu mi-a cerut eforturi",rememora la sfarsitul vietii,mi-a fost data ca un dar de la Dumnezeu." In cautarea frumosului ,artistului s-a alaturat scepticilor:"Frumosul absolut ,spre care de fapt ravnim,nu ne apartine noua,oamenilor.Daca ,prin absurd,am putea ajunge la el,l-am respinge,fiindca ne-ar incomoda,nepotrivindu-se cu limitele noastre pamantesti.El ramane un vis,un ideal,care nu poate fi niciodata concretizat in fapt" Posteritatea ii stie valoarea,necontestata de vreun critic de arta.Contemporanii l-au pretuit.Ion Irimescu s-a impus fara greutate in peisajul artei romanesti.A fost un artist al epocii sale,dar nu un spirit mimetic.A pastrat distanta intre arta sa si formele-reteta.Experimentul nu l-a dus pe teritorii excentrice,ci l-a adus la un stil fluent,fara inegalitati.A folosit linia ondulata din Art Nouveau si spiritul creator al Art Deco-ului,dar astfel incat sa creeze un stil propriu sa fuga de imitatie.Fata cu pasare.(va urma) Sursa:Ion Irimescu,"sculptorul gratiei"-Dana Ionescu

1924,anul cand s-a inscris la clasa de sculptura,condusa de nimeni altul decat Dimitrie Paciurea,a Scolii de Belle Arte din Bucuresti,este chiar anul unor schimbari cruciale in arta europeana,cand apare primul manifest suprarealist al lui Andre Breton.Este anul unei promisiuni care se va indeplini neincetat,cu fiecare sculptura semnata de Ion Irimescu. Clepsidra1 I-a placut sa modeleze materia pana ce lua forma visata:un portret sau o figura inclasabila,un obiect usor de recunoscut sau unul al imaginatiei personale.A lucrat in lemn,piatra,marmura,dar materialul cel mai potrivit pentru crezul sau artistic a fost bronzul,preferinta pe care o explica astfel:"Bronzul parca mai pastreaza ceva din caldura focului ce le-a preschimbat,intr-o forma vie,cu o alta existenta,cu o alta traire si respiratie,innobilat cu o fascinanta insusire de a comunica o idee,un sentiment sau o stare emotionala"Clepsidra31 Dupa absolvirea Scolii de Belle Arte,in 1928,an in care debuteaza la Expozitia de Pictura si Sculptura in Bucuresti,a lucrat ani multi ca profesor de desen in diverse scoli si licee.Iar in 1930,plecarea la o bursa de studii la Scoala Romana de la Fontenay-aux-Roses,condusa de Nicolae Iorga,il apropie pentru totdeauna de spatiul francez si de Paris,unde studiaza la Academie de la Grande Chaumiere,cu prof.Joseph Bernard.In 1932 ,obtine mentiunea de onoare a Societatii Artistilor Francezi pentru sculptura "Autoportret",expusa la Salonul de Primavara tot la Paris in 1932.Clepsidra41