Cum au fost furate opere de artă celebre

În cartea „Muzeul Operelor Dispărute“, apărută la Editura Vellant, Simon Houpt, editorialist specializat în artă, a făcut inventarul lucrărilor care au încăput pe mâna hoţilor. De-a lungul timpului, au pierit fără urmă din muzee tablouri de o valoare inestimabilă, realizate de Picasso, Van Gogh, Rembrandt, Matisse sau Renoir.

Capodopera „Mona Lisa“ a devenit „obiect popular al afecţiunii publice“, după ce a fost furată în anul 1911 şi recuperată doi ani mai târziu Foto: Afp
Dispariţia operei de artă a lui Leonardo Da Vinci, „Mona Lisa“, din Muzeul Luvru, într-o dimineaţă de august din anul 1911, a zdrobit multe inimi. În acea zi, muzeul era închis pentru public, iar autorul furtului, tâmplarul italian Vincezo Peruggia, a stat ascuns într-un depozit.

Când a socotit că nu-l vede nimeni, a smuls-o pe Mona Lisa de pe un perete din Salonul Carré. Peruggia a reuşit să scape fără să atragă atenţia pazei şi a ascuns tabloul în locuinţa sa din Paris. Doi ani mai târziu, a fost arestat în timp de încerca să vândă lucrarea Galeriei Uffizi din Florenţa. A fost condamnat la un an de închisoare, din care a făcut doar şapte luni.

O Mona Lisa scumpă



Lucrarea lui Da Vinci a devenit celebră după furtul din 1911. În scurt timp după această întâmplare, au apărut zeci de melodii despre Mona Lisa, în care era elogiată frumuseţea personajului.

În 1962, Luvrul a asigurat capodopera „Mona Lisa“ pentru suma de 100 de milioane de dolari, înainte ca aceasta să fie arătată în SUA. Astăzi, cifra de asigurare se ridică la 600 de milioane de dolari.

Dispariţii din muzee

Simon Houpt, ale cărui investigaţii privind furtul operelor de artă au apărut în publicaţia „New York Times“, scrie în cartea sa „Muzeul Operelor Dispărute – Miza infracţiunilor din lumea artei“, tradusă în româneşte de Ioana Novac, despre sustragerea, pierderea, rătăcirea sau confiscarea unor lucrări care ar putea să alcătuiască cea mai impresionantă expoziţie de artă a acestui secol.

Lucrarea „Concertul“ a pictorului Johannes Vermeer, realizată între anii 1664-1667, a fost furată în martie 1990 din Încăperea Olandeză a Muzeului Isabella Stewart Gardner, din Boston. Doi hoţi au intrat în muzeu în timpul sărbătorii oraşului, furând Vermeerul, împreună cu alte 12 opere de artă, printre care trei Rembrandturi.

La Muzeul Luvru din Paris, în 5 mai 1998, un hoţ a tăiat din ramă peisajul rustic al lui Camille Corot, „Drumul spre Sevres“, reuşind să se strecoare neobservat.

La 22 august 2004, două persoane înarmate s-au năpustit în Muzeul Munch din Oslo, Norvegia. I-au obligat pe cei aproximativ 70 de vizitatori să se culce la pământ, după care au înşfăcat două tablouri ale lui Edvard Munch, „Strigătul“ şi „Madona“. După acest incident, muzeul a investit în jur de 6,5 milioane de dolari în întărirea securităţii.

Napoleon, „Împăratul furtului de artă“

Mai mulţi hoţi înarmaţi au sustras, la 4 septembrie 1972, din Muzeul de Artă din Montreal optsprezece tablouri, printre care un Rembrandt şi un Rubens. În 24 februarie 2006, patru bărbaţi înarmaţi au intrat cu forţa în Muzeul Chacara do Ceu din Rio de Janeiro, Brazilia, sustrăgând „Grădinile Luxemburg“ de Henri Matisse, „Dansul“ lui Pablo Picasso, „Două balcoane“ de Dali şi „Marină“ de Monet.

Simon Houpt spune că un moment prielnic pentru furtul operelor de artă este războiul. De pildă, în primăvara anului 2003, când Saddam Hussein a fost dat jos de la putere, câţiva indivizi au jefuit Muzeul Naţional al Irakului. Au furat patrimoniul cultural al vechii Mesopotamii. Centrul de Artă Saddam a fost o altă „sursă de îmbogăţire“ pentru localnici şi soldaţi, care au luat cât au putut duce grămezi de suveniruri străvechi şi obiecte de artă modernă.

În capitolul „Împăratul furtului de artă“, autorul volumului „Muzeul Operelor Dispărute“ dezvăluie că, între anii 1796 şi 1815, baronul Dominique-Vivant Denon a realizat o listă impresionantă de achiziţii, „care să satisfacă dorinţa stăpânului său, Napoleon“.

Napoleon a părut un amator pe lângă Hitler, care se considera o persoană foarte cultivată. Doar că Hitler nu a acceptat toate formele de artă. Pe cele care nu aveau „rădăcini nemţeşti“ le-a numit „degenerate“. Printr-un decret, dictatorul a obligat muzeele să renunţe la proprietăţile lor. Din peste 20 de muzee, au fost confiscate în jur de 16.000 de lucrări (picturi de Picasso, Kandinsky, Modigliani, Pissarro sau Chagall).

Cartea lui Simon Houpt cuprinde, pe lângă informaţii despre cei implicaţi în furtul şi tranzacţiile ilegale cu obiecte de artă, reproduceri ale unor tablouri celebre şi fotografii rare.

Joaca de-a furtul

În aprilie 2003, persoane necunoscute au sustras de la Galeria de Artă Whitworth din Manchester trei picturi în valoare de 6,5 milioane de dolari: „Sărăcie“ de Picasso, „Fortificarea Parisului cu case“ de Van Gogh şi „Peisaj din Tahiti“ de Gaugain. A doua zi, în urma unei informaţii anonime, poliţia a descoperit lucrările rulate într-un tub, lângă o toaletă publică dezafectată. Într-un bilet, hoţii au scris că au vrut să demonstreze că securitatea galeriei era defectuoasă.

170.000 de opere furate

În anul 1992, Registrul Operelor de Artă Dispărute, înfiinţat de marile case de licitaţie din lume, cuprindea 20.000 de lucrări. În timp, baza de date a crescut, însumând în prezent în jur de 170.000 de lucrări despre care nu s-a mai auzit nimic.

600 de milioane de dolari este cifra de asigurare a lucrării „Mona Lisa“ de la Luvru.

Sursa: http://www.adevarul.ro/articole/cum-au-fost-furate-opere-de-arta-celebre.html