Discutii libere ,,Totul in afara de Arta" .

kizy a scris:Risc de R.Kipling

Razand,risti sa pari nebun.
Plangand,risti sa pari sentimental.
Intinzand mana cuiva,
Risti sa te implici.
Tradandu-ti sentimentele,
Risti sa te arati pe tine insuti.
Vorbind in fata multimii despre ideile si visurile tale,
Risti sa pierzi.
Iubind,risti sa nu fii iubit la randul tau
Traind,risti sa mori.
Sperand , risti sa disperi.
Incercand macar,
Risti sa dai gres.
Dar daca nu risti nimic,
Nu ai nimic,
Nu esti nimic......

Multa dreptate are Kipling asta!

Eu as fi incheiat
Nu existi!

crina a scris: ha,ha,ha...., buna idee! Ce-ar fi sa incercam? Le comercializam si facem si banii fifty-fifty

batem palma !

Ce faci tu Crina,acolo?

Cum adica ce fac? Unde?

crina a scris:Cum adica ce fac? Unde?

eeee,am vazut ca esti online

aaa, pai, eu sunt online dar sunt pe la bucatarie, am facut humus
Vorbesti pe messenger, de obicei sau pe facebook? daca da iti trimit adresele mele in mesaj ca sa mai vorbim din cand in cand. Valabil si pt marinic si cine mai vrea. Ca aici e mai greu sa conversezi

crina a scris:aaa, pai, eu sunt online dar sunt pe la bucatarie, am facut humus
Vorbesti pe messenger, de obicei sau pe facebook? daca da iti trimit adresele mele in mesaj ca sa mai vorbim din cand in cand. Valabil si pt marinic si cine mai vrea. Ca aici e mai greu sa conversezi

facebook

simplu crina dantes

crina a scris:simplu crina dantes

dupa ora 19,30 sunt acasa si putem vorbi.Ti-am facut rost de cartile de ed.plastica

ooooooo, ce bine

Ufff...caldurile astea!!! Voi ce mai faceti pe "vremurile"astea? Imi place vara dar mai primavaratica, asa... Nici de pictat nu-mi arde, am 3 lucrari in lucru si 2 portrete comenzi si nici gand sa am vreun chef de treaba. Nici de mancat nu-mi arde, mananc rosii cu branza,pepene, mai ma incurc cu fasole pastai cu usturoi, rece de la frigider, apa cu cisterna si inghetataaaaaa.....
Fuga la mare, stau numai in apa o ora, fuga acasa la dus..., daca ma cheam cineva in sau imi face alt program, deja imi devine dusman pe viata De obligatii nici nu se pune problema
Cred ca lui George ii merge mai bine prin Londra, mi se pare ca-s grade mai putine...

crina a scris:daca ma cheam cineva in sau imi face alt program, deja imi devine dusman pe viata

...in vizita am vrut sa scriu, dar m-a batut soarele in cap, nici sa scriu nu mai stiu, desi am destul de racoare in casa, fata de altii.
Mai ziceti si voi ceva.

crina a scris:
Cred ca lui George ii merge mai bine prin Londra, mi se pare ca-s grade mai putine...

Ai dreptate Crina aici fie vara fie iarna, vremea este la fel. Racoare, ploi multe, temperaturi moderate si stabile. Este adevarat ca de multe ori va invidiez, dar m-am obisnuit si ma simt foarte bine. Din cauza umezelii aici totul este verde, inspira multa viata. Apropo, aici nu am auzit de codul galben, portocaliu sau rosu. Va doresc o zi racoroasa! ()

Auzi, ne invidiaza... Pentru ce? Ca avem coduri si voi nu Nu prea ai de ce sa ne invidiezi pe aceasta vreme torida si in aceste "vremuri" politice instabile, de-a dreptul nebunesti...
Mai bine ne-ai aranja si noua un loc pe la tine, umed si racoros

Draga colega,CRINA!... iti dau o veste nu chiar placuta.Astazi la ora 19 ,animalutul meu de companie,felina, motanelul Lisa s-a stins plecand intr-alta lume.Dupa cei 9 ani de companion imi vine sa urlu la stele;m-a facut sa-i zambesc in lacrimi, aceasta despartire;efectiv, nu realizez acest fapt (... daca ar fi fost singulara  situatia, ar fi de  inteles aceasta ipostaza ...cu greu imi smulg o lacrima de despartire dar de data asta a curs in cascada la  care eu o ilustrez enigmatic doar prin arta. )....ma oftica la cat de ipocrit pot fi, ca animal!


...,,Cel mai trist sunet din univers...este ultima emotie''...

Vaiiii...ce rau imi pareeee!    Doar 9 ani? Era bolnav? In sfarsit, nu mai conteaza motivul, important este ca el si-a indeplinit misiunea pe acest pamant si ti-a umplut viata si sufletul atatia ani. Am fost singura acasa in ultimile 4 zile, tocmai cand a inceput vifornita din acest an; casa trosnea, veneau niste sunete ciudate, din pod, de sub streasina, dintre firele electrice... Casa fiind inca in renovare, vantul turbat isi cauta loc prin toate gaurelele dintre ziduri, ca sa patrunda in casa si suiera ca sarpele la atac. Animalutele mele, care sunt 4 acuma (cu noul venit, Peticel) s-au cuibarit toate in camera mea, in jurul meu, una pe la picioare, una in brate si tot asa, de parca ar fi stiut ca am o oarecare teama, desi nici mie nu voiam sa imi recunosc. Am constatat ca nu sunt singura si ele imi sunt adevarati prieteni. In aceste zile aveam discutii, eu in cuvinte, animalutele pe limba lor, dar ne-am inteles perfect. Au facut o gramada de nazbatii, s-au gelozit pentru locul din bratele mele, mi-au umplut timpul si sufletul. Fara ele mi-ar fi fost foarte greu. Asa ca te inteleg, draga Marius. Acuma ca Lisa-frumosul motanel a trecut intr-o alta dimensiune, eu ti-as propune sa adopti un altul, sa il iei de micut, ca sa se lege acea uniune "stapan-animal", asa cum a fost si cu Lisa. Ce sa zic..., un suflet de artist face omul sensibil, plange si se bucura cu aceeasi intensitate. E de bine...

imi pare rau pentru micut, poate ne faci un tablou cu el sa-l vedem si noi....si cred ca ti-ar prinde bine si tie o amintire facuta cu toata dragostea!

Multumesc pentru consolare!...in urma cu 9 ani in geaca l-am adus intr-o zi de toamna, 2 saptamani de cand a lui mamica(Camy) ii oferea aceasta viata.Un mamos de prima clasa.Ajuns cu el cu un gand sa fie o surpriza pentru a mea floare dobrogeana, fiind aproape si-o zi de sarbatoare; l-am asezat pe-o panza alba in cosul de nuiele.Totul a fost frumos in astea zile,ani au trecut,venind si aceasta clipa.Si-a dorit atat de mult sa-i fiu aprope, pana in cel mai trist sunet intr-o ultima emotie.

Frumos :)Foarte frumoase amintiri, frumos ca ai pus atata suflet  in a salva un alt suflet din Univers, frumos pentru un cadou viu si pufos celei mai iubite persoane, frumos ca ati oferit atata dragoste si atentie unui biet animalut de companie, dar care si el e tot un suflet al lui Dumnezeu. Multi nu pot intelege asta, iar eu nu ii pot suferi DELOC pe acei multi...
Cu ani in urma, fiind foarte tanra, mi-a murit si mie un motan, otravit de vecini sau si-o facuse singur, nu stiu, ca era cam "umblaret"   Era un ditamai motanoiul, cat un caine, alb cu pete negre sau invers, frumos foc si foarte inteligent.Se numea Niculae.Cand dormea in casa, avea obiceiul sa se urce pe picioarele noastre ni le strivea, nu alta, de greu ce era. In toiul ultimei sale nopti, a miorlait jalnic la usa, ne-a trezit, mama si-a dat seama de pericol, a incercat sa il salveze dar a fost inutil. Ore in sir l-am pazit, el miorlaind slab, uitandu-se in ochii mamei si stand cu labuta pe mana ei, permanent. Intr-un tarziu s-a stins, iar eu am plans 3 zile, L-am ingropat,i-am facut cruce si i-am pus flori. De altfel asa faceam de mic copil, cu puisorii de pisica nascuti morti sau care se pierdeau mai apoi. Toti din familie radeau de mine. Am crescut multe generatii de pisici si catei, m-am mai calit sufleteste, unii au plecat, pe unii i-am dat eu, altii au murit... Normal, ei avand o viata mult mai scurta decat a oamenilor...Intre timp am inteles ca asta e ciclul vietii, cel putin la animale si am hotarat sa ma comport mai matur, sufleteste. Dupa fiecare animalut am plans, dar primul gand era sa imi iau altul cu care sa ma alin. Dar pe toti i-am tinut minte. Si azi povestesc de Niculae, de Miti, cea mai inteligenta pisica pe care am avut-o cand erau copiii mei de-o schioapa, mai apoi pe Tommy birmanezul, cel mai empatic motan, f curios si f bland, care iubea copiii mici la nebunie, pe catelul Marcel saritorul peste gard, pe Spic, alt catel foarte iubit etc etc. De toti imi aduc aminte cu drag si povestesc de cate ori am ocazia despre grozaviile lor, Stiu ca sunt acolo, undeva, de unde au venit, poate nu in acelasi loc de unde suntem noi, dar mai stiu ca planeta asta e si a lor cum este si a noastra si cred ca Dumnezeu ne da sansa de a evolua spiritual, IUBIND SI AVAND GRIJA DE SUFLETE NEVINOVATE si neajutorate chiar si dintr-o specie inferioara noua.
  Asa ca, Marius, nu mai fi trist, e grea despartirea de un cocolos de blana cald, simpatic si iubitor, pe care l-ai considerat membru al familiei si care, cateodata l-ai simtit, poate cel mai aproape de sufletul tau, dar...si el ca si noi toti, ne intoarcem de unde am venit. Sunt alte suflete care au nevoie de dragostea si caldura ta sufleteasca, sa il cresti, sa il alinti... Acuma, nu stiu cat bine le facem noi lor, animalelor, dar ele sigur ne fac un bine inzecit. Deschid suflete inchise, incalzesc inimi reci, schimba caractere si conceptii nu numai despre relatia om-animal, dar si despre viata si iubire neconditionata, ne vindeca de boli fizice, de traume vechi sau de dereglari psihice... Ehe heee...sunt atatea de spus, legat de asta, dar concluzia ar fi ca, ele ne aduc noua, mai multe beneficii decat le putem noi aduce lor sau semenilor nostri.
MA BUCUR CA AM MAI CUNOSCUT UN OM ATAT DE EMPATIC SI LEGAT SUFLETESTE DE ANIMALUL SAU DE COMPANIE    Tocmai a amintit cineva, mai devreme, pe fb: “De se vor găsi în cetatea Sodomei cincizeci de drepţi, voi cruţa pentru ei toată cetatea şi tot locul acela...”
Eu imi amintesc un alt citat: : Daca pe pamant mai exista un singur om cu sufletul plin de iubire, planeta e salvata" Si uite ca exista; si nu unul, mai multi   
In incheiere, Lisa e la ingerasii-pisici, e bine, tot asa se tolaneste si se bucura si sunt convinsa ca vrea sa te bucuri si tu; si voi. Asa ca...ia de undeva un pisicut, care ti se lipeste de suflet. O sa te bucuri ca ai facut asta. Numai bine  

Multumesc,Crina!...

...ultima emotie de despartire.

Frumos!
Astept vesti bune si poze cu urmatorul sufletel fericit

Merge strong ,platforma!...imi place la nebunie.

....fabuloasa exprimare artistica!....liniste ;se lucreaza!
....dormiti dragilor, dormiti!...somn usor in ale creatiilor.

 Ti-ai revenit, domnule Marius- Daniel   
Apropo...mie mi-a fugit muza...cu altul  

Mai iesiti si afara la zapada ca e pacat de soarele asta (cel putin asa a fost in Bucuresti) si ce daca mai scapam picioarele si prin ,,flescaiala''...nu poate fi chiar totul roz )))))

marinic a scris:Mai iesiti si afara la zapada ca e pacat de soarele asta (cel putin asa a fost in Bucuresti) si ce daca mai scapam picioarele si prin ,,flescaiala''...nu poate fi chiar totul roz )))))

Ce bine e de voi, aveti ba zapada, ba soare.  Aici la Londra de vreo trei luni numai ploua, iar in aceasta iarna nu a cazut nici un fulg de nea. Va invidiez!