TATE MODERN COLLECTION

Eugen MALIC a scris: Uite si in Bucuresti poti gasi in perioada 26 noiembrie 2009 – 31 ianuarie 2010 la Muzeul Naţional de Artă Contemporană Bucureşti o expozitie cu lucrari destul de interesante ale lui Szabolcs KissPál, lucrari de arta moderna.
Pentru a va face o idee accesati urmatorul link http://www.modernism.ro/2009/11/27/szabolcs-kisspal-one-by-1-mnac-vezi-galerie-foto/

Trebuie iar sa fiu sincer si sa recunosc ca sunt depasit, atat in gandire cat si in perceperea artei contemporane . Cand eram ,,tampit" si nu intelegeam nimic despre arta, ma mandream cu virginitatea mintii mele, dar acum de cand am inceput sa studiez, sunt penetrat continu cu informatii si stiri din lumea artei contemporane, si am inceput sa tampesc de tot .

Am vizionat filmuletul “Don’t Get Mad Bro’”/“Nu te supara frate” //vezi video//
si am ramas de-a dreptul stupefiat . Este acolo o tanara care mesteca ceva, la un facalet . M-am si gandit sa execut o lucrare artistica in relief pe aceasta tema, poate in acest fel voi intra si eu in randul artistilor plastici contemporani . Astept incurajari !

Va supun atentiei imaginea de mai jos .
Inchipuiti-va o incapere foarte mare in care sunt expuse 3 tablouri de marimea celor doua din imagimi . Al treilea arata la fel ! .
Cum comentati !

Super! Cy Twombly este unul dintre cei mai buni.

Traiasca netu' ..!

Bogdan, sunt coplesit!

Fiecare cu ale lui....pe de alta parte nu as putea sa deosebesc 2 pictori romani interbelici

Nu-i vina ta ..! Sistemul. ...

Bogdan a scris:Super! Cy Twombly este unul dintre cei mai buni.

Bogdan, sincer iti apreciez foarte mult cunostiintele despre arta, pentru care ai toata stima si respectul meu . Chiar iti sugerez sa te implici cat mai mult in a genera noi discutii si de a raspunde mesajelor in care membrii nostri isi exprima unele nelamuriri privind lumea artistica .
Dar sa lamurim chestiunea despre cele trei tablouri .
Dupa cum cred ca ai inteles aproape pemanent sunt prezent in marele galerii si expozitii de arta . Cunostiintele despre arta imi sunt foarte limitate si cateodata ma uit ca ,,prostul” la unele tablouri si nu le inteleg . Din acest motiv te invit pe tine dar si pe ceilalti membrii sa-mi explice ce vad in lucrarile expuse si ce cred ca a simtit autorul care le-a creat . Raspunsul vostru ma va face in viitor sa inteleg si sa vad cu alti ochi lucrarile si creatiile artistice in marele galerii . Cu multumiri anticipate ! .

Cand am spus ca Twombly este unul dintre cei mai buni am vrut sa spun de fapt ca este un pictor care imi place. Nu m-am referit la valoarea lui in istoria artei sau pentru un public. Imi cer scuze pentru ca ce am scris suna ca si cum as aprecia o valoare universal valabila, mai ales ca nu cred in astfel de valori.
Este interesant ce ai spus despre arta abstracta, ca nu se adreseaza sufletului, ci mintii. Cred ca ai dreptate, spun asta pentru ca eu nu cred in existenta unui suflet si nici nu cred ca cineva poate spune altui om cum trebuie sa vada arta.
Cea mai corecta analogie care imi vine in minte in ceea ce ma priveste este modul japonez de a privi lumea. Un japonez se poate uita ore la o piatra in care un european nu vede nimic.
Nu e vorba de nu stiu ce meditatie gen yoga, pur si simplu imi golesc mintea si tabloul respectiv umple golul creat. Iar atunci cand, pentru cateva secunde, arta respectiva este mai importanta decat prietena, masina sau pretul petrolului, incep sa apreciez mazgaleala aia fara sa ma intreb ce reprezinta. Poate mintea mea e prea goala

Bogdan a scris: Nu e vorba de nu stiu ce meditatie gen yoga, pur si simplu imi golesc mintea si tabloul respectiv umple golul creat. Iar atunci cand, pentru cateva secunde, arta respectiva este mai importanta decat prietena, masina sau pretul petrolului, incep sa apreciez mazgaleala aia fara sa ma intreb ce reprezinta. Poate mintea mea e prea goala

Sa inteleg ca mintea mea este prea plina si nu se racordeaza la arta abstracta . Dar sa nu ne indepartam de acest subiect si sa aprofundam ideia de a percepe o creatie artistica abstracta . Stiu ca nu o sa fiu privit cu ochi buni de unii dintre voi, dar nu ma abtin sa nu spun ca pentru unii artisti arta abstracta este o blasfemie la ideia de rational ( mai pe romaneste, cineva isi bate joc de mintea mea ) .
Daca nu te superi am luat ca exemplu o lucrare de a ta caruia doresc sa-i dau o interpretare .



Pot sa spun ca am vazut un personaj feminin al carei cap este conturat cu un simbol care ma duce cu ideia la viata, procreare, maternitate etc si care tine in mana dreapta o floare simbolizand dragoste, iubire, sensibilitate etc . Poate n-o fi asa, dar eu asta am vazut si important este ca am vazut ceva .
Incapatinat cum sant revin si spun ca in unele lucrari expuse in marile galerii nu vad nimic in afara de irosirea unei cantitati mari de vopsea in cazul nostru rosie si trei panze imense care nu spun nimic, nici sufletului, dar nici mintii . Cum comentati acum ! . Pe langa parerea lui Bogdan, as dorii sa afu si alte pareri care nu tin neaparat sa fie ,,pro” .

Referitor la cele trei tablouri,mi se pare prea putin sa dai un fond peste care sa faci niste mazgaleli,care nici macar in culoare,tonuri,intensitati nu sunt mai complexe,este mai greu sa le faci identice..Prea putin sa te numesti artist.Nu am nimic cu pictura absracta,dar nu toti stapanesc desenul,pe mine Bogdan m-a impresionat atat pt.cultura cat si pt. grafica,cum am mai spus nu toti vad sau simt arta la fel,Bogdan insa in ceea ce face este bun,iar ceea ce a creat la fel ca si poezia fantastica,filozofica este inteleasa de catre ceilalti mai mult sau mai putin.Nu are importanta ce stil abordezi,important este sa pui suflet,sa transmiti un mesaj,sa te defineasca ceea ce faci,atunci munca ta va fi apreciata de catre ceilalti..se fac usor deosebiri de cei care fac lucrari la misto sau la betie..cu acestia nu ne mai putem mandri.

Sunt magulit de atentia acordata dar lucrarea la care face referire George NU este abstracta. Altfel, sunt multumit ca a adaugat propria lui poveste. Din punctul meu de vedere este o femeie cu o floare. Daca lui ii spune "viata, procreare, maternitate" si "dragoste, iubire, sensibilitate etc" cu atat mai bine.
E ciudat ca a solicitat si perspective "anti" pentru ca nu ma pot abtine sa constat ca sunt singurul "pro". Deasemenea, e ironic cum un public care foloseste notiuni ca "spirit" si "suflet" incearca sa priveasca arta abstracta strict rational(ce naiba reprezinta asta?) pe cand eu, care resping notiunile astea propun o pozitionare aproape mistica .
Daca suntem loviti atat de rau de arta de la mijlocul secolului trecut mi-e groaza sa ma gandesc la cum privim arta contemporana. Cred ca a mai existat o initiativa de alcatuire a unei Comune in care un grup a vrut sa traiasca cu valorile si arta din secolele XVI-XVII.
Incerc sa spun ca exista pictura si dupa Raphael si exista poezie si dupa Eminescu, iar asta o spune un pictor din paleolitic

Bogdan a scris:Sunt magulit de atentia acordata dar lucrarea la care face referire George NU este abstracta . ....................
Incerc sa spun ca exista pictura si dupa Raphael si exista poezie si dupa Eminescu, iar asta o spune un pictor din paleolitic

Bogdan, lucrarea ta am pus-o in discute doar sa fac o paralela intre o lucrare care tranmite ceva, fata de altele care nu transmit nimic ! . Cu mine nu o scoti asa usor la capat , deoarece vreau sa obtin de la tine, dar si de la ceilalati membrii o explicatie logica si anume,... cum trebuie sa privim o lucrare (creatie artistica), atunci cand intram intr-o expozitie de arta . Dar atentie nu vreau o explicatie filozofica, deoarece IQ’ul meu este mult sub medie, iar capacitatea mea de intelegere este mult prea redus si chiar daca ma credeti sau nu, chiar am probleme atunci cand intru intr-o expozitie si la iesire constat ca de fapt,... nu am inteles nimic ! . Unii rautaciosi ar putea spune, ... ,,bine dar ce cauti tu acolo ?”, altii ar da vina pe lipsa mea de cultura artistica, la care eu as rasponde simplu,...,,imi place arta !,... ca doresc , si fac toate eforturile, sa o inteleg !”.
Sa o luam altfel !. Inchipuiti-va ca sunteti voi printre vizitatorii acelei expozitii si vedeti cele trei tablouri cat peretele, toate in aceiasi culoare rosie . Explicati cat mai simpu posibil pentru a fii pe intelesul tuturor si al meu desigur,...cum percepeti voi acea creatie artistica si ce reprezinta ea?.

Foarte important !
Va rog sa intelegeti ca acest forum nu este neaparat pentru a ne verifica cunostiintele despre arta,... important este ce si cum gandim despre ea ! \ Consider ca numai asa vom reusii sa invatam cate cava, unii de la altii ! .

ok... seria de 3 tablouri se numeste Bacchus. Critica oficiala spune ca "gesturile rosii" au legatura cu zeul vinului si reprezinta libertate, spargerea limitelor, nonconformismul dionisiac. Rosu este culoarea vinului si a sangelui, ambele legate de zeul respectiv.
Betie si sparagmos...
Daca iti doresti genul asta de explicatii poti vorbi cu curatorii expozitiilor pe care le vizitezi si or sa fie fericiti sa le recite. Am vazut si pe forum cateva lucrari ale unui abstract viu.

Bogdan a scris: ok... seria de 3 tablouri se numeste Bacchus. Critica oficiala spune ca "gesturile rosii" au legatura cu zeul vinului si reprezinta libertate, spargerea limitelor, nonconformismul dionisiac. Rosu este culoarea vinului si a sangelui, ambele legate de zeul respectiv.
Betie si sparagmos...

Felicitari Bogdan ! Inca de la inceput am sesizat ca esti unul dintre tipii cititi de pe forum . Ca sta in picioare sau nu explicatia ta, ca autorul sau sa-i zicem creatorul lucrarii s-a gandit sau nu la acest lucru, mai putin conteaza, important este ca s-a dat o interpretare . Mi-a placut si remarca Iulianei, care a spus ca unii creaza sub influenta licorii lui Bachus .

Bogdan a scris: Daca iti doresti genul asta de explicatii poti vorbi cu curatorii expozitiilor pe care le vizitezi si or sa fie fericiti sa le recite. Am vazut si pe forum cateva lucrari ale unui abstract viu.

Ai dreptate in marile galerii de arta se gasesc casti speciale pentru audio . Fiecare lucrare are cate un numar de cod pe care daca il butonezi aflii toate explicatiile privind lucrarea care te intereseaza . Mai mult, fiecare lucrare are alaturat un cartonas cu toate explicatiile . Eu nu am uzat niciodata la acest sistem, dar ideal ar fi sa am posibilitatea, (sau artistul sa-mi dea posibilitatea de acces liber )... de a intra in mintea lor ! . O tentativa abandonata am avut-o si eu atunci cand am incercat sa intru in mintea lui Salvador Dali .


In sfarsit, la genul acesta de explicatii am dorit sa ajung de la fiecare din voi, atunci cand postati cate o lucrare . Interesant a fost si proectul pe care sustii ca l-ai abandonat cu privire la aranjarea unor simboluri, care la randul lor creaza o mica povestioara . Dar nu pot sa nu remarc initiativa lui Alin de a transpune versurile poeziei Iubire, in imagini si sunet . Am apreciat si ideia Adrianei care a incercat sa dea viata in versuri unor picturi realizate cu ,,acul sau fermecat „ .

Tate Modern din Londra găzduieşte până la 3 mai o impresionantă expoziţie cu aproximativ 200 de picturi şi desene realizate de Arshile Gorky (1904-1948), dispuse în 12 săli. Născut în satul Khorkom, Armenia din estul Turciei, într-o familie de armeni, Vosdanig Adoian îşi va lua, ca pictor, pseudonimul Gorky.

La şase ani, tatăl lui pleacă să-şi încerce norocul în SUA. La 11 ani, micul Vosdanig este deportat, împreună cu întreaga comunitate în care trăia, la graniţa cu Caucazul. La 15 ani, mama sa moare de tifos. Adolescentul pleacă să-şi întâlnească tatăl în “ţara tuturor posibilităţilor”. Studiază la o şcoală de desen, talentul lui fiind descoperit imediat, iar la sfârşitul studiilor este numit profesor la Grand Central School of Art din New York. Este momentul în care nu numai că îşi ia un pseudonim, dar îşi inventează o întreagă biografie, lăsând să se înţeleagă că este vărul scriitorului rus Maxim Gorki, că s-a născut la Nijni Novgorod şi că a studiat cu Kandinsky. Mare admirator al lui Cézanne, va fi influenţat pe rând de Picasso, Braque, Léger şi Miro. Arshile Gorky, a dezvoltat un nou gen de pictura abstracta inspirata din suprarealism. Lucrarile sale se caracterizeaza prin simplitatea si conturarea atenta a liniilor, transformand imaginea femeii intr-o adevarata icoana. Artistul marturisea ca "ochii unei armence vorbesc inainte ca buzele sa se miste si mult dupa ce se opresc". Unii critici de arta considera ultimii ani ai acestui pictor drept perioada care a definit intreaga sa munca.
La început abordează pictura figurativă, realizând compoziţii cu membrii familiei sale, alături de care se portretizează. Primul “Autoportret” datează din 1937. La începutul anilor ’40, Arshile Gorky este recunoscut de comunitatea artistică internaţională. Adoptat de suprarealişti, în frunte cu André Breton, care-l consideră unul dintre cei mai importanţi artişti americani, va expune la loc de cinste, în Expoziţia internaţională a suprarealiştilor de la Galeria Maeght din Paris. Dar creaţia lui este plasată, şi nu fără temei, de critica americană în capitolul expresionismului abstract. Începând din 1943, artistul părăseşte treptat forma, exprimându-se prin culori uneori disonante, alteori de mare suavitate, în compoziţii în care mişcarea capătă o forţă deosebită.
Opera majoră a pictorului american a fost realizată în aproximativ cinci ani, din 1943 până în 1948, anul morţii sale. Incapabil să mai picteze, în urma unui accident de maşină, situaţie pe care pare s-o fi prefigurat în “Autoportretul” din 1937, în care se prezintă fără mâini, trădat de prietenul său, sculptorul chilian Roberto Matta, care-i seduce soţia, Arshile Gorky se spânzură. André Breton scrie un poem, sub forma unui discurs funebru, care determină excluderea lui Matta din grupul suprarealist, din cauza “micimii morale şi descalificării intelectuale”.

În arta americană, Arshile Gorky este, alături de Rothko, Pollock şi Willem de Kooning un important promotor al expresionismului abstract, iar pe plan mondial, un nume de referinţă pentru creaţia secolului al XX-lea.

Cateva dintre creatiile artistului american de origine armeana Arshile Gorky

http://www.google.co.uk/images?hl=en&rlz=1G1ACPW_ENUK374&q=arshile+gorky+paintings&lr=&um=1&ie=UTF-8&source=univ&ei=AZXWS8GyEIf20wT116GACA&sa=X&oi=image_result_group&ct=title&resnum=1&ved=0CB0QsAQwAA

In mesajul urmator puteti urmari expozitia pictorului olandez Theo Van Doesburg (30 august 1883 - 7 martie 1931) deschisa pana la 16 mai ac.

O alta expozitie deschisa la Tate Modern din Londra la 04 februarie ac. si care se va inchide la 15 mai este a artistului Theo Van Doesburg(30 august 1883 - 7 martie 1931), pictor olandez, decorator, poet, teoretician al artei, fondator si animator al curentului De Stijl si a conceptului de Arta concreta .





Theo van Doesburg,
Pe numele adevarat Christiaan Emil Maria Kupper, a fost unul dintre cei mai importanti artisti olandezi din secolul XX, a lucrat in stil post-impresionist si fovist pana in 1916, cand a inceput sa fie atras de arta abstracta. Compozitiile ulterioare sunt in mare parte abstractizari geometrice ale elementelor din natura. A fost unul dintre principalii animatori ai curentului Stijl, fiind atras de stilul geometric influentat de arhitecti moderni, ca Le Corbusier, Gropius sau Mies van der Rohe. Intre 1921 - 1923 a predat la Weimar Bauhaus, fiind influentat de Mondrian. In 1923 participa la o expozitie dadaista in Olanda, sub pseudonimul J. K. Bonset. In 1926 isi prezinta teoria elementarismului - folosirea planului inclinat in picturile abstracte pentru a intensifica efectul dinamic.

Arta concretă este o noţiune introdusă în 1924 de Theo van Doesburg, pictor, arhitect şi teoretician al artei olandez, şi lansată apoi în "Manifestul artei concrete" publicat în 1930 în unicul număr al revistei "Art concret".
Arta concretă desemnează, în accepţia lui Van Doesburg, realitatea spirituală - cea mai concretă dintre realităţi, pentru că defineşte profund fiinţa umană - tradusă în plan plastic, prin linii şi forme geometrice dispuse, ca urmare a unui proiect mental, în imagine. Arta concretă nu este produsă doar cu mijloace mecanice sau tehnice, ea îşi dobândeşte forma şi tensiunea numai cu ajutorul deciziei subiective a artistului. Arta concretă se delimitează de constructivism prin gândirea teoretică diferită, prin interesul la cercetarea efectelor de culoare şi prin concentrarea asupra simbiozei între formă şi culoare.
Ideile lui Van Doesburg au fost reluate în cadrul grupării pariziene "Abstraction-Création" de către Georges Vantongerloo şi Friedrich Vordemberge-Gildewart. Un rol important în evoluţia acestui tip de artă l-a avut pictorul elveţian Max Bill, care a organizat prima expoziţie internaţională de artă concretă la Basel în 1944, când a înfiinţat şi revista "abstrakt/konkret". În 1960, Max Bill organizează la Zürich expoziţia "konkrete kunst - 50 jahre entwicklung" ("Arta concretă - 50 de ani de dezvoltare"). El consideră ca esenţial pentru efortul creator tendinţa de "a concretiza lucruri care n-au existat mai înainte într-o formă vizibilă şi tangibilă... a reprezenta idei abstracte într-o formă senzorială". Max Bill a transpus ideile artei concrete şi în domeniul sculpturii.
Concetăţeanul său, Richard Paul Lohse, lucrează într-o "ordine strict modulată şi serială", în care câmpurile sale de culoare se ordonează după criterii metodice.

In Italia, arta concretă este reprezentată, printre alţii, de Alberto Magnelli. În 1949, ia fiinţă "Mişcarea pentru Artă concretă" ("Movimento Arte Concreta"), sub impulsul lui Gillo Dorfles, care - între anii 1951-1953 - editează revista lunară "Arte Concreta", care urmărea integrarea diferitelor tipuri de artă, cu un accent pe cele prevalent spaţiale, sculptura şi pictura. Tot în Italia, se semnalează câteva iniţiative mai noi - "Gruppo T" şi "Gruppo N" - care evoluează, în principiu, în sensul artei concrete, în înţelesul ei "tradiţional", unde primează concreteţea ideii şi nu reprezentarea iluzionistă a realităţii înconjurătoare.
Josef Albers, emigrat în 1933 în Statele Unite ale Americii, exercită aici în calitate de pictor şi pedagog de artă o influenţă deosebită ca reprezentant al artei concrete.
Arta concretă a contribuit mai târziu la dezvoltarea altor curente artistice ca Op-Art, Hard Edge şi Minimal Art. Chiar şi poezia concretă, apărută în jurul anului 1950, împrumută din trăsăturile artei concrete din domeniul picturii şi sculpturii.

Sursa ; http://ro.wikipedia.org/wiki/Art%C4%83_concret%C4%83

De Stijl (pronunţat aproximativ dă-steil, insemnând stilul în neerlandeză) sau neoplasticism a fost un stil, sau mişcare, de artă în anii 1920 originar în Ţările de Jos.
Artiştii care făceau parte din mişcarea de Stijl au vrut să exprime un nou ideal utopian, a armoniei şi a ordinii spirituale. Ei suportau abstracţia pură în artă, şi universalitatea prin reducerea la elementele esenţiale a formei şi a culorii — adică, simplificau compoziţiile visuale la linii sau forme doar în direcţiile verticale şi orizontale, şi foloseau doar cele trei culori primare: roşu, albastru şi galben, în afară de alb şi negru.
Filosofia neoplatonică a matematicianului M. H. J. Schoenmaekers, care a inventat termenul neoplasticism, a influenţat semnificativ mişcarea de Stijl.
Piet Mondrian, artistul cel mai bine cunoscut a mişcării, a publicat Manifestul Neo-Plasticist în 1920. Pictorul Theo van Doesburg a publicat un jurnal numit De Stijl între 1917 şi 1928, propagând teoriile mişcarii. Alţi artişti de Stijl includ pictorul George Vantongerloo şi arhitecţii J.J.P. Oud şi Gerrit Rietveld.

http://ro.wikipedia.org/wiki/De_Stijl

Eu nu pictez după natură. La mine totul se întâmplă în închipuirea mea dementă.citat din Paul Gauguin

Parca o si aud pe Crina ! Alt dement a mai adus George pe forum !

Ieri am vizitat iarasi Marea Expozitie de Arta ,,TATE MODERN" iar acum expune Paul Gouguin .
Priviti benerul ;



si afisul ;



Dar mai multe despre acest artist in mesajele urmatoare .

Parca o si aud pe Crina ! Alt dement a mai adus George pe forum !

Stii ce imi place mie la artistii astia?! Ca nu tre' sa isi faca probleme daca o mana sau un picior e mai scurt sau mai gros,daca nu se pastreaza proportiile si cate altele;
cine vede si nu stie cica asa trebui' sa fie
Intotdeauna se gaseste cineva,un interpret,care sa explice"viziunea"artistului de se mira si artistul,saracul si se intreaba?oare asta am vrut sa zic?! Nu-mi mai amintesc,eram prea beat sau.....sa le zic astora ca nu prea stiu sa desenez???Mai bine ,nu.Lasa asa,ca merge,bani ies,faimaaaaa.....slava Domnului,atata vreme cat eu am idei traznite cu toptanul ,cretini sa se zgaie la ele si snobi ...e ok
Consider ca e mai simplu sa faci arta in felul asta;de ex. eu mazgalesc pe hartie o viziune de a mea,un cap ca o gutuie,un picior care coboara din stomac si o mana sora cu urechea langa niste vaci cat pisica ,le colorez tipator,cu cate culori am in dotare,ceeee....teoria culorilor,ce din astea...Dupa care,ii azvarl in fata unui interpret,impresar,critic bla,bla,bla si-i zic:"Ia d-aici,prietene,zi-le ce vezi si,hai,la treaba,sa facem bani,ca mi-e foame..."

Eu nu pictez după natură. La mine totul se întâmplă în închipuirea mea dementă
Nici nu ar putea;el nu vede nimic din minunea naturii;vede si reproduce ceea ce exista in mintea lui
Imi cer scuze(si nu prea) artistilor de acest gen si am ajuns la convingerea ca nu voi putea fi niciodata artist fiindca n-am "dementit"indeajuns.Dar...nu-i tarziu...

Dar...Gauguin asta....picteaza destul de placut,eeee,mai face cainele cat casa si cate un picior cat soba,dar in rest e ok Peisaje exotice,fete colorate,eh....,ambianta placuta,acolo,in Tahiti

„De unde venim? Ce suntem? Încotro ne îndreptăm?”.

Eugene Henri Paul Gauguin s-a născut la data de 7 iunie 1848 la Paris. Este unul dintre cei mai importanţi şi mai renumiţi pictori din lume, reprezentant al curentului impresionist. A murit la data de 8 mai 1903.

Biografie şi Carieră

Deşi s-a născut la Paris, părinţii săi s-au mutat în Peru atunci când Paul avea numai 1 an. Se vor reîntoarce peste cinci ani în Franţa. Cariera sa militară îl poartă pe viitorul pictor pe meleaguri exotice precum Rio de Janeiro. După moartea mamei sale a fost luat sub protecţia tutorelui Gustave Arosa, bancher şi colecţionar al operelor impresioniştilor.

Primele sale picturi la face sub atenţia pictorului Emile Schuffenecker.

La data de 22 noiembrie 1873 se căsătoreşte cu Mette Sophie Gad, fiica unui înalt funcţionar
danez. Împreună cu aceasta are cinci copii : Emile, Aline, Clovis, Jean-Rene si Paul.

Reuşeşte să aibă câştiguri destul de mari la bursă, permiţându-şi să îşi întreţină familia, dar să şi cumpere tablourile impresioniştilor. Se dedică din ce în ce mai mult studiului picturilor impresioniste, iar primul său tablou expus – „Peisaj la Viroflay” are un mare succes, fiind dovada vie a marelui său talent artistic.

Din cauza fluctuaţiilor economice ale vremii, starea sa financiară devine una precară, fiind obligat să se mute cu familia sa în Danemarca, patria soţiei sale. Îşi lasă familia aici şi revine în Paris. Aici este obligat să îşi vândă aproape toate tablourile impresioniştilor din colecţia sa personala, sa lipească afişe şi sa lucreze ca funcţionar pentru a reuşi să supravieţuiască.

Se dedică din ce în ce mai mult picturii, decizând să plece în Panama. Aici se îmbolnăveşte de malarie şi de tifos şi e obligat să se întoarcă.

Elaborează regulile de bază ale sintetismului, curent ce se baza pe planuri în culori de aceeaşi nuanţă, reliefate prin contururi ferme.

Decide în 1891 să îşi mute atelierul de creaţie în Tahiti. Îşi vizitează soţia şi copiii pentru ultima oară înainte de a pleca în Tahiti. Pe aceste tărâmuri exotice realizează unele dintre cele mai bune şi mai renumite tablouri ale sale. Se întoarce peste doi ani la Paris unde organizează o expoziţie de 41 de tablouri. Se reîntoarce apoi pe meleagurile exotice unde vrea de multe ori să se sinucidă din cauza situaţiei lui materiale foarte rea, dar şi din cauza sănătăţii sale din ce în ce mai şubrede. Pictează cel mai renumit tablou al său – „De unde venim? Ce suntem? Încotro ne îndreptăm?”. Pictorul moare pe 8 mai 1903.


Sursa
http://biografii.famouswhy.ro/eugene_henri_paul_gauguin/

"Nu copia prea mult din natra. Arta este un concept abstract; deviaza de la natura visand in fata ei, si gandeste-te mai mult la creatie in sine decat la rezultatul ei concret. Singurul mod de a ajunge la Dumnezeu este sa faci ce face el: sa creezi."


Detaliile despre viata lui Paul Gauguin constituie una dintre cele mai picante si mai exotice povesti din intreaga istorie a artei. Putini oameni au sacrificat si au pierdut atat de mult pentru a-si indeplini visele artistice. In tineretea sa, artistul s-a bucurat de o cariera de succes ca om de afaceri, ducand o viata linistita, stabila si un trai lipsit de griji. Apoi, apropiindu-se de varsta maturitatii, artistul a renuntat la toate aceste realizari, pentru a deveni pictor si pentru a putea lucra in regiuni indepartate si neexplorate ale lumii. Calatoriile lui Gauguin erau motivate de dorinta sa de a gasi un paradis terestru si de a-l imortaliza pe panza. Un timp a crezut ca a gasit aceste trasaturi primitive ale vietii umane in Bretonia, dar dorul de drum l-a indemnat sa plece in calatorii si mai indepartate spre insula Martinica, Insulele Marchize si Tahiti. In fiecare dintre aceste destinatii, artistul a fost dezamagit de imaginea traditiilor locale amenintate de influentele occidentale. Artistul neimpacat a creat un nou Paradis, fruct al imaginatiei sale, utilizand un stil gratios si cromatica tropicala pentru a ne transmite intr-un mod unic imaginea proprie despre misticismul primitiv.



Autoportret
Paul Gauguin
sursa: wikipedia

Personalitate chinuita si nelinistita, dominata de dorinta de evadare, de a fugi spre realitati necontaminate, primitive, Gauguin reda aceasta tensiune in operele sale, creand in acestea si cu acestea, locul ideal al universului sau emotional. Pictura sa preia tusele poeticii impresioniste, fara a adera la aceasta in totalitate. Nerabdarea de a iesi din lumea aparentelor, pentru a intra in profunzime, il poarta spre o arta care, fara a se indeparta de elementele simbolice, incearca sa imbine adevarul emotional dincolo de aparenta realului , unde armoniile cromatice au semnificatii spirituale. In operele sale, natura si fantezia, adevarul si imaginatia se imbina. Cautarea unei sinteze de forme si armonii, ritm si muzicalitate a culorilor si anularea perspectivei creeaza o realitate poetica noua si obiectiva.



Paul Gauguin
sursa: wikipedia

Paul Gauguin a fost unul din cei patru maestri ai post-impresionismului. Impreuna cu Cezanne, van Gogh si Seurat, a preluat principiile impresionismului inainte de a progresa dincolo de limitele acestui curent, dezvoltandu-si un stil propriu si unic.
Pe la jumatatea anilor 1880, a inceput o reactie impotriva impresionismului. Pentur unii artisti, principiile miscarii erau prea limitative; in incercarea de a surprinde efectele de lumina ale naturii, se putea argumenta ca tabloul devenea un mijloc artistic strict vizual. Isi pierdea dimensionalitatea spirituala. Stilul care s-a dezvoltat ca raspuns a fost simbolismul.
In pictura, simbolismul se deosebea de cel conventional, unde, de pilda, o clepsidra reprezenta timpul, iar o ancora, speranta crestina. In pictura simbolista, aceste conexiuni concrete erau evitate, artistii se straduiau sa faca din lucrarile lor imagini sugestive sau evocatoare.
Curentul a cunosctut numeroase expresii artistice. Unii pictori isi alegeau teme cu nuante mistice sau religioase, altii cautau o redare diferita a emotiilor prin distorsiuni ale culorilor, liniilor sau formei. Artisti cu stil total diferit ca van Gogh, Burne-Jones, Munch si redon pot fi toti descrisi ca pictori simbolisti.
Adeziunea lui Gauguin la miscarea simbolista era deja intr-un stadiu avansat spre sfarsitul anilor 1880. El i-a oferit lui Schuffenecker urmatorul sfat: "Nu copia prea mult din natra. Arta este un concept abstract; deviaza de la natura visand in fata ei, si gandeste-te mai mult la creatie in sine decat la rezultatul ei concret. Singurul mod de a ajunge la Dumnezeu este sa faci ce face el: sa creezi."
Abordarea culorii a suferit schimbari in timpul calatoriei in insula Martinica. Acolo, vegetatia luxurianta si lumina soarelui tropical l-au incurajat pe Gauguin sa foloseasca nuante mai indraznete si mai vibrante. S-a apropiat mai mult de stilul decorativ. Incepand deja cu peisajele din Martinica, este evidenta preferinta artistului pentru alaturarea petelor aprinse de culoare, in detrimentul unei canalizari asupra detaliilor amanuntite. Elementul decorativ a fost accentuat mai mult dupa intoarcerea din Bretonia, unde s-a inspirat din stampele japoneze.
Gauguin a imbinat armonios tendinta spre decorativism cu maniera sintetica, pe care a descoperit-o alaturi de Emile Bernard. Ambii experimentau formele si figurile simplificate.
Cealalta trasatura semnificativa a sintetismului era integrarea elementelor de diferite inspiratii intr-un singur tablou. Elementele in cauza erau de obicei inspirarte din natura, dar capatau adesea conotatii complet diferite odata cu asezarea lor intr-un nou context (Viziune dupa predica, Christ galben). Aceasta tendinta atinge apogeul in picturi precum Contele Barbares si De unde venim? Ce suntem? Incotro ne indreptam?.

Capodopera - Ziua zeului (Mahana no atua)



http://istoria-artei.blogspot.com/2009/05/paul-gauguin-1848-1903.html

GEORGE a scris:
"Nu copia prea mult din natra. Arta este un concept abstract; deviaza de la natura visand in fata ei, si gandeste-te mai mult la creatie in sine decat la rezultatul ei concret. Singurul mod de a ajunge la Dumnezeu este sa faci ce face el: sa creezi."

Aici sunt de acord cu Gauguin !

"Singurul mod de a ajunge la Dumnezeu este sa faci ce face el: sa creezi."
Mi se pare cam pretentioasa teoria lui.Eu nu sunt de acord pana nu aflu ce parere are El,Dumnezeu,despre asta.
Van Goch,Picasso,Gauguin,Pollok ... aveau oarecare manifestari,care intereseaza domeniul psihiatriei,dar,se pare ca numai "nebun"fiind,poti deveni un mare artist sau o personalitate marcanta,care sa "zguduie "istoria lumii
S-au regasit trasaturi de autism la oameni faimosi precum: Isaac Newton, Albert Enstein, George Orwell, Wolfgang Amadeus Mozart, Hans Christian Andersen sau filosoful german Immanuel Kant,John Forbes Nash,Robert Schumann,Abraham Lincoln ,Charles Dickens etc etc
Toti au impresionat prin arta, stiinta si geniul lor, in ciuda infirmitatilor mentale de care sufereau.
Sa zicem ca nu erau nebuni sau bolnavi psihic ci anormali,dar nu ,neaparat,in sens negativ.
„Anormalitatea” poate fi definita si in sens pozitiv; geniile, spre exemplu, precum si persoanele foarte talentate, sunt si ele anormale prin calitatile rare pe care le au, diferite de cele caracteristice populatiei generale.

Totul e ok pana aici,le recunoastem valorile,dar cine ii intelege???
Facem,doar,interpretari